All posts by river

de moment, evenimente

”The answer, my friend, is blowing in the wind”

3 Comments

Pe două iunie, săptămîna trecută adică, mi-am văzut și ascultat visul. De atunci, zilnic, îmi tot propun să scriu despre asta, regăsindu-mă însă, de fiecare dată, incapabilă de a o face. Pentru că mi-e pur și simplu imposibil, pentru că nu s-au inventat încă acele trucuri – cuvinte, fotografii sau orice altceva – care să mă facă aptă pentru asta, care să mă determine măcar să vreau să apar aici, în scris, cea de acolo, reală, plîngînd involuntar, copleșită de sunet, agățată de vers, mică, minusculă de-a dreptul, neimaginat de mare în același timp, hohotind și hăhăind, încremenită în simțire, dezlănțuită în ritm, puerilă, matură, haotică, bezmetică, fanatică așa… ”just like a woman” ori ”like a rolling stone”, încălecată pe două ore de Fericire.

Nu întrebați, n-am să pot oricum să spun decît că mi-e suficient, prieteni, că am fost acolo. Sau că, mai bine zis, Bob Dylan a fost (încă o dată) el însuși doar pentru mine, din cîteva mii, aici.

de moment, muzica mea, ofurile mele

Noi, nu!

3 Comments

O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagană oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci –
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupul să-i moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
– Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!

Nicolae Labiș

colţul meu de creaţie..., La un pahar de rouă - poezii pentru copii

Bârfa

11 Comments

Într-o seară – să vă spun!
sub o floare de căpșun,
se-adunară trei cochete
(fete mari, făr’ verighete!),
la o bârfă. Ca-ntre fete!
După-o lungă zi de trudă
era “musai” să se-audă
evident, și să mai vadă
care-i mersul în Livadă:

“Auzi, tu?, începu prima duducă,
o Albină cam năucă–
cică, Roza, asta mică,
mai la toamnă, se mărită!
Da’ pe cin’ ia de bărbat
iaca, încă n-am aflat!”

“Cum tu să nu știi chiar asta!-
spuse repede, albastra,
eleganta Libelulă–
parcă ai căzut din lună!
Lumea știe-ntr-o suflare
ca bărba’su nu-i tot floare!”

“Și-asta nu ar fi nimica –
se băgă iute, Furnica,
cea de-a treia sub căpșună.
Să vă spun una mai bună,
numa’ suflul să vă țină:
e și din altă Grădină!”

barfa1

“Cum, e cetățean străin?
Doamne, stai că nu-mi revin!”
-se căina, nevoie mare
prima gâză -fata mare-
“Hai, spuneti-mi că e tot,
altfel, cred că e complot!”

“Ba, nu e complot defel,
toți, ca mine, știu la fel
și mai mult, soro, să mor!
E Greier la… Conservator!”-
adânci rana, prin sare,
Libelula cârtitoare.

Cele noi fiind aflate,
jale mare-ntre surate
s-a pornit și, noaptea-ntreagă,
numa’ bocete-n Livadă
că… ”cu ce-am greșit noi, frate,
de-am rămas nemăritate?”

Până-n zori! Când, amețită,
de nesomn, o floricică –
de căpșun, să vă mai spun?-
le-a “trezit”, cu stropi de rouă:
“Ia sa vă zic eu vreo două,
Poate-ați fi gasit iubirea
de v-ați fi știut menirea
și, în loc de bârfă proastă
vă vedeați de traista voastră!…”

La un pahar de rouă, mai, 2010

iaca, poznă!, lumea în imagini, muzica mea

Condamnați în Vama Veche

12 Comments

Uau, și totuși cum fost în Vama? C-am văzut la televizor ce mizerie era pe plajă și pe unul dormind îmbrăcat în nisip și cîți bețivi și drogați! Să știi ca chiar ne-am gîndit la tine… Da, știu, așa se vede mereu de departe, de după ecranul ăla rece, de sticlă, pe care de-atîtea ori voi înșivă îl condamnați pentru că știți prea bine că nu tot ce v-arată e adevărat…

Nu știu alții, dar NOI refuzăm să fotografiem inutilul, mizeria și orice alte lucruri sau aspecte urîte – oriunde am fi – și care ni se aruncă, voit sau nu, în față. NOI am fost de 1 Mai într-o Vamă în care n-am avut timp decît de frumos. O Vamă frumoasă deci, îmbrățișată de oameni unii mai frumoși ca alții.

O Vamă în care cîteva mii de oameni frumoși și-au găsit, rînd pe rînd, colorat, locul…

v1

…care și-au perindat apoi pașii, fiecare pe unde știa că-i drumul lui mai bun. Unii am ales, fără regret, mai noul The Stage! Aici, vineri noapte, 30 aprilie spre 1 mai, avea să se întîmple ceva nu mai puțin extraordinar ca-n alte părți, printre ore de dans pe ritmuri reggae și El Negro.

v2

În Vama, am găsit apoi, distracție la maxim și prietenii de-o zi, într-un ”concert” ad-hoc de amiază…

v3

…în deschiderea, parcă, superbei cîntări de noapte Trupa Veche la care ți se poate întîmpla chiar să te rătăcești pentru cîteva minute, printre niște sori…

v4

În Vama, ne-am iubit, într-o altă dimineață, din priviri, cu marea…

v5

…ne-am rătăcit pașii, aiurea, prin nisip…

v6

…pentru ca în noapte să ne reîncălzim puțin…

v7

…și-apoi, din nou, neprogramat, să ne împrietenim mai mult, cu Trupa Veche…

v8

Știam că a doua zi, totul, lăsat în urmă, o să, de dor, ne doară!

v9

Două zile și-alte două jumătăți plus trei nopți fără de două-trei ore am primit condamnare în Vama Veche. Una dintre cele mai frumoase condamnări pe care cineva, vinovat doar de faptul de a se fi născut într-o lume avidă de scadal, grotesc și mizerabil, ar fi putut-o, vreodată, pentru fapta sa, primi. Și cînd la condamnare îți sînt părtași alți vinovați ca tine, totul devine și mai frumos, incredibil de frumos…

evenimente

Pînă-n Dublin

6 Comments

publ

Vineri seară, înainte de concertul TROOPER din The Stage, la invitația unor oameni dragi, am tras o fugă pînă-n Dublin. Nu mai fusesem niciodată și auzind că, printre altele, în Dublin e și-o o bere strașnică, nefiltrată și ieftină, am zis ”ok, de ce nu?”, mi-am pus tălpile în mișcare și, în doar circa 15 minute, am și fost acolo!

Și nu am regretat, chiar dacă șederea mi-a fost scurtă! Iar asta nu doar pentru că berea aceea nefiltrată, într-adevăr, e bună și la gust și și la preț ci, și pentru că în Dublin, este și de păpat, e aerisit, unde mai pui că vinerea în special, e și un karaoke grozav, care se lasă cu premii dacă ”te ține vocea”, cum se spune.

Dublin e un pub. Dublin Irish Pub. Este amenajat cu foarte mult bun gust, are o capacitate de circa 100 de locuri – dar, dacă e nevoie și de mai mult! – e situat în zona Prefecturii Bacău, în locul fostului club Khemia, și e deschis de circa două săptămîni. E fain și merită călcat!

Cum orașului nostru drag îi cam lipsesc astfel de locuri, apariția lui este de (foarte!) salutat!

Cîteva impresii și-au lăsat, în ”agendele” personale, și Răzvan, Cristina și Florin. Enjoy!

d'ale jurnaliştilor, evenimente, iaca, poznă!

iaca Steagul! poznă, Roșu!

7 Comments

Aici ar fi trebuit să fie un articol (atipic pentru blogul meu) prin care să aduc la cunoștință cititorilor faptul că, de azi, oficial, Bacăul are un tabloid. Că el se numește Steagul Roșu, că proiectul aparține colegului meu Gabi Mihai, că este unul online și că, din punct de vedere tehnic, el este posibil datorită bloggerului Cristi Juverdeanu. De asemenea, articolul ar fi trebuit să conțină cîteva detalii despre proiect, cum că, de exemplu, prin el, Gabi și-a propus nu să reinventeze roata -după cum chiar el a apreciat – ci să exploateze un teren necălcat pînă acum (oficial!) în drăgălașa noastră urbe (atenție, să nu fie minat!) sau că, în traducerea initiatorilor, ”noua publicație își propune să tragă cu ochiul sub fusta vieții publice din Bacău”. În același articol ar fi trebuit să spun că lansarea Steagului a avut loc în bărulețul ”Il Baretto” (str. Nicolae Titulescu, lîngă Muzeu – între noi fiind vorba un local reamenajat cît se poate de drăguț, aerisit, cu o servire prietenoasă și prețuri bune și-n care trag nădejde că voi bea, din cînd în cînd, cîte o cafea alături de colegii mei) și că invitați la eveniment am fost chiar noi, colegii de breaslă ai lui Gabi și ai lui Cristi, jurnaliști, bloggeri sau și-și.

Steagul Roșu. Îți flutură fusta cînd nu te-aștepți!
steag

Eram pregătită psihic să scriu acest articol atipic aici, pe blogul meu. Speram totuși, pe undeva, să găsesc un motiv de-a nu o face! Și, cînd credeam că nu mai e nici o nădejde, iată că, normal!, minunea s-a produs. Ea a venit chiar de la tătuca Steagului, adică de la Gabi. Cel care, în finalul prezentării, a avut sinceritatea de-a ne ”avertiza” cum că inclusiv noi, COLEGII LUI!!!!!, vom fi pîndiți ca subiecte pentru tabloid. ”Păcatele mele, dar eu cu ce-am greșit? Ei, lasă că v-arăt eu promovare ca la carte!”, am răbufnit în mine, de fericire însă, că mi-am găsit motivul perfect pentru a scrie încă un articol tipic pentru și pe blogul meu! Totul pînă la ”sub fusta mea”, nu credeți? :))

Succes Gabi, succes Cristi, păzea River!! :))

colţul meu de creaţie..., de moment

Cafea

6 Comments

Există o cafea care dă dependență, dar nu pentru că are cafeină ci, ceva mai puternic de-atât, un soi de poezie, o poezie din aceea care, da, încă se mai scrie și încă se mai citește, pentru care unii își mai dau chiar și viața pentru a ne-o lăsa nouă, celorlalți, un soi de melodie care nu-ți dă pace pentru că te trezești cu ea, fredonând-o sau căutând-o pentru a o pune alături, pe farfuriuță, în loc de zahăr, în loc de lapte, în loc de orice altceva-ți lipsește în momentul acela, un soi de dans sălbatic pe care, neinteresat, îl execuți periodic, neobosit, interesant și pentru care lumea te admiră și-ți spune: vai, ce vesel dans ai tu!, iar tu preferi să continui să iubești lumea asta, fără a i-o spune, dăruindu-te ei, convins fiind că o simte, oricum. Acelui ceva mai puternic decât cafeina i se mai spune din când în când și suflet, iar cafeaua aceea care creează dependență se cheamă și se soarbe “cu suflet”. Cafeaua asta este și nu este pentru oricine pentru că oricine și nu oricine o poate prepara, în mod cert însă, ea este, odată preparată, cea mai delicioasă cafea din lume.
cafea22

lepşe

O mică leapșă… literară

8 Comments

Leapșă primită de la Cătălin care și el a primit-o de la cineva că altfel n-ar mai fi leapșă! Am să răspund, deși lepșele nu-s tocmai domeniul meu forte… La foarte puține răspund, dar asta să nu vă fie cu supărare, rogu-vă din suflețel!

Să purcedem:

1. Citatul preferat dintr-o poezie scrisă de Eminescu:

Nu e un citat, e o poezie întreagă, ”Atât de fragedă”. E, dacă vreți, pentru mine, una dintre definițiile conceptului ”sublim”, cred că am mai spus-o pe aici pe undeva.

2. Poeţi preferaţi, români ca naţionalitate:

Nichita Stănescu, Ion Minulescu, Marin Sorescu, George Bacovia, George Topârceanu (lista deschisă)

3. Poeţi preferaţi, străini:

Baudelaire, Apollinaire, Leonard Cohen (listă deschisă)

4. Poeţi contemporani preferaţi:

Ce vrea să însemne ”contemporani” aici? Mă rog! Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ion Tudor Iovian etc. etc. etc.

5. Scriitori preferaţi:

Pentru că poeții sînt scriitori, am să-i nominalizez aici pe toți cei de mai sus, la care am să adaug și niscaiva prozatori, dramaturgi etc.: Mircea Eliade, Alessandro Baricco, Sylvia Plath, Nicolae Breban, Victor Ioan Popa, Sartre, Alexandru Vakulovski, mai nou Will Self, mă rog, mulți autori îmi devin preferați după ce-i descopăr, așa că….

6. Scriitorii contemporani preferaţi:
La fel ca la 4 și 6

7. Ultima piesa de teatru vazută:
La teatru efectiv sau prin alte surse? La teatru, ultima oara, adica acum aproapetrei ani, am fost in Bacau la premiera Requiem (Hanoch Levin) in regia lui Alexander Hausvater. La tv, ma uit ceva mai des, pe TVR Cultural

8. Ultimul spectacol de opereta vazut:

N-am văzut, deși mi-am dorit dintotdeauna

9. Cărţile preferate:

Of! Peter Pan, Mary Poppins, Castele de furie, Ocean Mare, Mătase (Baricco), Oameni și șoareci, Cartierul Tortilla (Steinbeck), Animale bolnave (Breban) si lista continuă

10. Cu ce scriitori, dacă unii dintre ei ar trăi şi azi, ţi-ai dori să fii prieten:

Cu J.M. Barrie (Peter Pan) si Nichita Stanescu. Cred.

11. Ce carte scrisa deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce:

În scriitura fiecărui autor (care devine preferat) ma regasesc cîte puțin. Poate tocmai asta și face ca un autor să (-mi) devină preferat.

Cam asta a fost… O dau mai departe, cui vrea s-o ia preia. E un exercițiu simpatic, oricum, merci Cătă!