Category Archives: vizita la muze

Cu rime, oarecum

oarecum,
oare cum ar fi să îmi cunosc poetul

visa şi ea, adolescentă oarecare pe atunci,
în timp ce din condei îşi mâzgâlea în foi caietul…

prea mare-i distanţa,
poetul nu-i de-atins!

acum,
ea e cea mare
şi ca la fiecare
de seama ei
distanţele s-au stins.

şi-a întâlnit poetul,
poetu-i de atins.

From Neverending Praga, aprilie 2011

poetul meu,
ţi-aş spune aşa,
că mi-ai schimbat sensul de mers
şi ritmul mi-ai schimbat şi rima
nu le mai ştiu a pune-n vers
şi nu mai am foi în caiet
tot încercând să mi te scriu.

dar n-am să-ţi spun toate-acestea
poetul meu, e prea târziu.

vezi tu, sunt mult prea mare acum,
distanţa-i mult prea mică
iar tu,
iar tu, poetul meu,
eşti viu
!

Vizita la muze“, Mădălina ROTARU, Bacău

de-a v-ati dumnezeirea (poem în trei zile cu imprimeuri la interior)

From Neverending Praga, aprilie 2011

prima zi
să bem licorile-n ceşti albe cu imprimeuri dinăuntru,
un fel de v-aţi ghicitelea-n cafea…

a doua zi
…hainele sa fie toate, unice-n culoare,
imprimate la interior,
să ne tăiem la nasturi şi rupe în fermoare,
în hainele deschise
înfriguraţii să-şi afle adăpostul,
iar triştii să-şi afle zâmbăreţii,
înnoraţii – însoriţii,
şi-nnoptaţii- luminaţii,
un fel de v-aţi dezvăluitelea de straie…

a treia zi
…umbrelele, toate, să n-aibă design,
să aibă imprimeuri şi ele, doar pe dinăuntru,
ca după chipul şi asemănarea vreunui nor
privindu-le în sus, să ne vedem seninul,
un fel de v-aţi aflatulea în ploaie…

a treia zi după
dar ce zic eu –
toate, la exterior, să fie incolore,
cu imprimeuri la interior.

precum cupole de biserici
cu unic imprimeu
pe dinăuntru doar,
pe însuşi dumnezeu…

In iarna aceea

În iarna aceea
zăpada era atât de mare
că cizmele au devenit inutile
iar noi ne-am luat tălpile goale la-ntrecere cu neaua

Am ajuns
așa desculți
cu privirile întoarse ale celor cu înțelesul la mansardă
am ajuns noi neînțeleșii
în stația de autobuz

From Bucati de iarna 2014

Tic-tac băteau inimile noastre
tic-tac zvâcneau tălpile noastre

Eram Jim Morrisoni
eram fericiți

Tic-tac, tic-tac
Autobuzul n-a întârziat…

Asortabili

I-am zis în versuri albe într-o zi
când nu eram prea mari, dar nici prea copii,
așa i-am zis,
pe sens interzis:
Când sunt indiscretă port ciorapii verzi.

Da, da, mi-a zis
– şi el pe sens interzis –
În ciorapii verzi
niciodată să nu crezi!

From Omul si albina sa, Bacau, ArtistNe(s)t 2013

Am râs în hohot,
ne-am dat verighete,
de sens ne-am dezis.

Ne asortăm cu anii,
– găsim că e ”funny!”-
ne asortăm de-atunci
lipsiţi total de sensuri,
ciorapii mei verzi,
tricoul lui în dungi.

Profeție

Și se făcea că-i savurăm
încolăciți de patimi
impudic, pe balcon
îi savuram frenetic
pe Nick, pe Jim, pe John.

Să ”break on through”, mi-ai zis,
– ”Imagine”, te-am aprins -,
să ”let love in”
și-o sticlă de vin!

Fumăm?
Eram amândoi
țigări rulate, aprinse de foi.

Să nu te mire, mi-ai zis
– Să nu mă mire, te-ai prins! –
dar o să vină o zi
când de atâta fumat,
sătui de rulat,
în miri ne-om trezi.

Să ”let love in”
să ”break on through”
și-o sticlă de vin,
”imagine” și-un pat
Nu ne mai miră.
Așa s-a-ntâmplat…

Nick

În cercul viciat de poeți,
printre poeți,
se dădea poezia de-a dura
cu sensul de pereți.

Eu ascultam Nick Cave și nu vedeam
și nu simțeam
decât atât
în poezie, de-a dura,
vicii unite în strigăt mut.

Lăsați-mă să ies
eu nu sunt poet,
am vicii doar
și poze cu Nick pe tapet!

E-n tumbe poezia,
cercul s-a-nchis.
“Do you love me?”
“I do, dear, I do”, mi-a zis…