Tag Archives: Eliza Noemi Judeu

Bacăul, inspirat de Muze Colorate

Leave a reply
From Seara Muzelor Colorate, in viziunea fotografului Ionut Popa

Sub sloganul ”Prin Artă, respiră!”, de câteva zile, în orașul Bacău s-a lansat Asociația Muze Colorate. Evenimentul de lansare a avut loc sâmbătă, 28 martie, în pub The Stage și a constat într-un spectacol – Seara Muzelor – prin care, prin dans, poezie, pictură, fotografie, au fost prezentate scopurile și misiunea organizației.

From Seara Muzelor Colorate, in viziunea fotografului Ionut Popa

S-au prins în joc cele nouă muze din mitologia greacă – patroanele artelor – întruchipate de tinerele liceene Ecaterina Elena Lupu, Mara Cornelia Cojocaru, Bianca Elena Lazariuc, Diana Elena Tudosă, Teodora Alina Brânzac, Andreea Diana Ghidalovici, Iulia Berzunţanu, Ştefana Savin și Marina Racoviță, sub coordonarea actriței Eliza Noemi Judeu. Cea din urmă, de altfel, supranumită ”nașa” Muzelor Colorate, și-a arătat sprijinul față de asociație, manifestându-se în acest sens în cadrul primului proiect, ”Tăcerile”, spectacol de poezie dedicat lui Nichita Stănescu, în regia Dianei Mihailopol, marti, 31 martie, tot in The Stage.

From Seara Muzelor Colorate, in viziunea fotografului Ionut Popa

S-au prins, de asemenea, în Seara Muzelor, Alina Chiriac – artist ”fără patalama”, care a încercat, pe tot parscursul evenimentului, să redea prin pictură ceea ce evenimentul în sine i-a transmis. Ionuț Popa, muzul fotograf al Asociației, a surprins, la rândul lui, cele mai frumoase momente ale serii, prin fotografie.

From Seara Muzelor Colorate, in viziunea fotografului Ionut Popa

Spectacolul a fost presărat de cuvintele Mădălinei Rotaru, președinta Muzelor Colorate, cuvinte care au îndemnat publicul și comunitatea la susținerea, împreună cu echipa Asociației, oricărui act de cultură și artă care s-ar putea manifesta în spații convenționale și neconvenționale.

From Seara Muzelor Colorate, in viziunea fotografului Ionut Popa

Seara Muzelor s-a desfășurat cu sprijinul: Dana Chiriac, Elitemob Bacau, The Stage Bacău, Roxana Tocilă-Șmil, Cofetaria Dessert Arena Mall, Lenuta Marcu Cosmetica, GRAFIT – productie publicitara.

Do(a)r de Nichita

Leave a reply
From Evadarile noastre muzicale

Într-o zi de primăvară, nu mai contează anul, dar sigur era pe 31 martie, s-a născut, o dată pentru totdeauna, Nichita STĂNESCU…

După ceva vreme, mai exact în 2004, pentru ziua de 31 martie s-a născut un spectacol întru găsirea unui miracol: TĂCERILE… de Diana Miahilopol, cu Eliza Noemi Judeu pe versuri de Nichita Stănescu. Un spectacol, ne-a fost mărturisit, datorat ”Prieteniei dintre două Aripi călătorinde prin Piața Amzei în căutarea Copacului Gică-Diana și Eliza…”

În 2015, s-a născut, apoi, Asociația Muze Colorate, iar muzele împreună cu Eliza și-au propus multe culori pentru lume. Inclusiv culori învăluite în Tăcerile… lui Nichita.

Astfel, pe 31 martie 2015, în Pub The Stage din Bacău, ora 18.30, Tăcerile… se vor juca din nou. Muze Colorate și Eliza vă așteaptă cu brațele deschise și emoție, pentru a-i da lui Nichita, în dar de ziua lui, minunate, pline de recunoștință, Tăceri…

Spectacolul de marți, 31 martie 2015, este, de fapt, un dar al Elizei pentru Asociația Muze Colorate, donațiile primite urmând să fie direcționate către aceasta, cu scopul promovării și susținerii în comunitate de evenimente și proiecte similare, respectiv susținerea și promovarea actelor de cultură în spații convenționale și neconvenționale.

Donație minimă recomandată: 15 lei, respectiv 10 lei pentru elevi și studenți.
Informații și rezervări: 0745.259507, 0734 990 988

Spectacolul, realizat în martie 2014, a fost prezent în Gala Star, secțiunea Off, iar premiera a avut loc la Sala Ateneu a Filarmonicii ”Mihail Jora” din Bacău. A fost jucat la Ateneul din Tătărași, Iași și la Salonul de Piane din Bacău. Printre cei care s-au implicat în realizarea spectacolului s-au numărat Asociația Betania din Bacău, Galeriile Velea (Gheorghe Frantz) din Bacău, Trustul Deșteptarea.

“Călin (povestea moderna)”, un spectacol de dat in judecata

1 Reply

Despre lucrurile care mă marchează într-un anume fel, de bine sau de rău, mi-e greu să scriu, veche meteahnă, mare of al meu. La fel îmi este greu acum să scriu despre ”Călin (povestea modernă)”, spectacolul de 60 de minute (crunte ticăieli de ceas!), mut, în regia lui Horia Suru și interpretarea Elizei Noemi Judeu (Teatrul Municipal ”Bacovia” Bacau) și a cărui (mult așteptată de mine, cel puțin) premieră a avut loc pe 2 martie în Bacău…

M-am abținut de la citirea altor recenzii, am simțit nevoia să scriu in afara altor lecturi, chiar dacă știu deja că pe cât de iubit, pe atât de stupid este considerat acest spectacol. Eu fac parte din categoria celor care il iubesc.

From Diverse

”Călin…”, i-am spus-o și regizorului după premieră, este un spectacol atât de banal, că șochează. Preț de 60 de minute, am șezut în fața unei mari oglinzi, nu pentru a mă reflecta pe mine, eu, din fericire, NU mă regăsesc în povestea personajului (mut!) interpretat de Eliza, am regăsit însă, cu apăsare, viața a numeroase femei din Romania de acum si cu atat mai mult, din România anilor ’80.

Dincolo de aparențe, ne consumăm disperările și singurătatea între patru pereți, cum numai noi o știm, cu tabieturile noastre – culmea, aceleași tabieturi feminine – până la abandonarea de sine în anumite cazuri, abandonare tradusă prin sinucidere. Disperări legate de iubire, iar aici îmi permit să cred că-i vorba nu neapărat de iubirea închegată/dezlegată într-un cuplu, ci de iubire în general, de nevoia de a fi și rămâne umani, carnali, spirituali, dependenți de o formă sau alta de iubire, tradusă fie și numai prin socializare (oh, de cate ori n-am ridicat receptorul acela de telefon, pentru a-l tranti imediat la loc!). Cam ăsta ar fi, pe scurt, subiectul spectacolului: ce stă, de fapt, de (prea multe) ori, în spatele/sub o rochie/costum elegant(ă) după ce e pus(ă) în umeraș… Singurătate. În cazul spectacolului de față, singurătatea cu sine, dar (provocare pentru regizor!) ce tristă este singurătatea în doi!

Eliza face în ”Călin…” un rol excepțional. Excepțional! Cam atât despre Eliza.

Ceea ce m-a impresionat este munca regizorului. Horia Suru mi s-a dezvăluit prin ”Călin…” dincolo de un excelent regizor, un excelent psiholog. Pe mine asta m-a copleșit. De cât de bun cunoscător de suflete este Horia Suru. Atenția acordată detaliului, celui mai mic detaliu, care definește rutina, fara masca, mi s-a părut excepțională. ”What the fuck!” mi-am repetat pe parcursul celor 60 de minute de ticăieli ale ceasului, de une pana mea știe ăsta că exact asta se întâmplă, în dureros de multe cazuri, între cei patru pereți ai unei femei? Pereți și camere de inimă…

Las deoparte “Love Story”, o las deoparte si pe Mihaela Runceanu, îl las deoparte și pe Călin (știu, par superficială!), fiul actritei cu participarea lui extraordinara, las deoparte ticaitul ceasului si decorul.
N-aveti decat sa mergeti la Teatru sa vedeti de ce!

Mai spun doar atat: ”Călin…” are un subiect atât de banal că numai un bun psiholog ar fi putut să-l regizeze și să facă din el un spectacol… Cât curaj! Psihologii, din câte știu, nu au voie să dezvăluie tainele celor consiliați, nu-i așa?

N. B. Au mai scris despre spectacol Violeta Savu, Ionut Avram, Carmen Mihalache