Tag Archives: Regele mincinosilor

Doișpe ori patru, hai la Teatru!

From De-ale jurnalistilor

Unu, doi și trei și patru,
Hai de 12 ori la Teatru
Gala Star e, de bonton,
Urmată de… Maraton!
🙂

Și iacă poznă, la Teatrul Municipal Bacovia nu suntem lăsați decât să fim! Nu bine s-a dizolvat gustul frumos al lui ”a fi” prin Gala Star, că, iată, alt gust, tot despre ”a fi” ni se prepară. Între 7 și 10 inclusiv mai, pentru prima dată de când știu eu cel puțin, Teatrul Municipal Bacovia își deschide altfel porțile: printr-un maraton de spectacole jucate pe scena acestuia, în regii autohtone, naționale și internaționale, destinate publicului băcăuan de toate vârstele. Mai ales că… intrarea, la toate cele douăsprezece reprezentații este liberă. Frumoasă lecție despre prietenie, nu-i așa? 🙂

Unu, doi și trei și patru
Hai de 12 ori la Teatru
Să privim, cu bucurie,
Teatrul în noua regie!…

From Gala Star 2015

Minunata idee a unui maraton teatral aparține noului manager al Teatrului Municipal Bacovia, actrița Anca Sigartău (pentru care eu am o ANUME îmbrățișare), care ne spune așa: „Vor fi prezenţi în aceste zile în Bacău, la spectacolele noastre, mari regizori ai scenei de teatru, pentru a cunoaşte trupa, în vederea unor viitoare colaborări. De asemenea, invit şi tineri actori din întreaga ţară, pe care îi aşteptăm apoi cu propuneri de proiecte independente. «Ziua Porţilor Deschise la Teatrul Municipal «Bacovia» este un prim pas către un dialog permanent pe care dorim să îl avem cu nume importante ale lumii teatrale româneşti şi internaţionale, cu instituţiile de cultură şi de învăţământ teatral din ţară dar şi cu tinerii actori, care, pe viitor, ar putea face parte din trupa artistică a Teatrului din Bacău şi, bineînţeles, cu publicul nostru”.

From Diverse

Unu, doi și trei și patru
Hai de 12 ori la Teatru!

Vă invit, cu bucurie, să urmărim „Unchiul Vanea”, de Anton Pavlovici Cehov, în regia Luminiţei Ţîcu (Chişinău), „Angajare de clovn”, de Matei Vişniec, în regia lui Gheorghe Balint, “Vârciorova. Carantină”, de Matei Millo și Vasile Alecsandri, în regia lui Alexandru Dabija, “Regele mincinoşilor”, un spectacol de Gheorghe Balint, „Opt femei sublime”, de Robert Thomas, în regia lui Dumitru Lazăr Fulga, “Valentine’s Day în familie”, de Sergiu Vâlcu, în regia lui Adrian Găzdaru, “Nora”, de Henrik Ibsen, în regia lui Dumitru Lazăr Fulga, “Piatra din casă”, după Vasile Alecsandri, în regia Firuţei Apetrei, “Călin (povestea modernă)”, de Hannah Wolf şi Horia Suru, după Franz Xaver Kroetz şi Mihai Eminescu, în regia lui Horia Suru, „Prâslea cel voinic… la minte”, după Petre Ispirescu, adaptarea şi regia – Cornelius Pavaloi, „Procesul”, de Franz Kafka, un spectacol de Geirun Ţino (Viena), şi „Nunta lui Figaro”, de Beaumarchais, în regia lui Dumitru Lazăr Fulga!

Programul pe zile, AICI!

Gândurile mele despre Călin, aici.
Gândurile mele despre Regele mincinoșilor, aici.

Am plecat de la un spectacol burdușită de emoții

Prima emoție a fost o dedicație. Nu mi s-a mai întâmplat. O dedicație cu un autograf neașteptat și culmea, ÎNAINTE de spectacol, special pentru mine. De la tatageo.

From De-ale jurnalistilor

A urmat apoi, avalanșa.

Forfota aceea din sală, în așteptarea a ceva ce nimeni nu știa exact cum va să fie. Decât că, acel ceva este o premieră la Teatrul Municipal Bacovia, un spectacol neasumat ca fiind unul de copii, deși urma să se joace la ora la care se joacă spectacolele pentru copii. Și că el se numește ”Regele mincinoșilor”. Și că e jucat de actorii secției Animație. Și că ”vor fi niște costume grozave, cel puțin așa pare”. Și că ”îmi pare rău că n-am reușit să vin mai devreme să iau bilete. Am găsit doar în spatele sălii”. ”Noi am luat în picioare”.

Mama – se foiește Elisa mea de pe un picior pe altul – începe? De ce nu începe?”. Asta după ce, cu câteva ore înainte de spectacol, exact la trezire, în loc de ”Eci mumoasă, mami!”, Elisa a întrebat ”Gata, megem?”, iar eu buimacă de somn ”Unde???”, iar ea, ferm ”a teatu!”.

Un tătic, chiar în spatele scaunelor pe care le-am ocupat nerăbdătoare eu și Elisa mea de patru ani, făcea, cu drag, cu mare drag copilului, previziuni: ”Nu știu, tata, e un spectacol cu un rege mincinos. Ca în Pinocchio, ia să vedem dacă o să-i crească nasul!”.

Copii, mulți copii, părinți, bunici, jurnaliști, critici, actori… Și tatageo, agitat, prin sală.

Cum care tatageo? Gheorghe Balint, regizorul, scenaristul și, alături de fiica sa Rebecca, semnatarul scenografiei. În conferința de presă, cu trei-patru zile înainte, n-a vrut să ne dezvăluie mai nimic. Decât că ”trăim într-o mare minciună”. Că de aceea a simțit nevoia să facă acest spectacol și că textul e de inspirație un autor ceh pe care nu și-l mai amintește.

Bate gongul.

Mamaaaaaa, începeee!

From De-ale jurnalistilor

Un bufon, Gogo (Laurențiu Budău) și un soldat, Frantz (Mihai Chihaia) intră pe murmurul și agitația din sală brusc. Murmurul și agitația se transformă într-un hohot general de râs. Amuzanți și credibili. Se întreabă unde vor fi nimerit, în ce țară, iar răspunsul vine de la o zurlie de fetiță cu buline pe rochiță, Rita (Adina Iftime), o fetiță cu zâmbetul pe față pentru că așa trebuie. Suntem, doar, în țara purcelușilor fripți care umblă pe stradă, a găinilor care se ouă direct omletă, a cartofilor prăjiți care cresc în iarbă, a copacilor în care cresc borcane cu dulceață, miere de albine și compot…

Și ajungem la Palat. Trompetele sună târziu, după ce doi miniștri Amadeu (Tiberiu Gabor Bitere) și Otto (Ion Coșa) își fac prin cântec o caraghioasă apariție. Se dau rotunzi (și sunt!) că știu tot ce mișcă-n țara aceea. Și mai ales ce nu…

Iar ”ce nu mișcă” e în mare legătură cu… Siegfried, Regele (Marian Puiu Gheorghiu), cel mai mare mincinos al timpurilor. S-o creadă el că-i cel mai mare! 🙂

Îi vine de hac abilității de a spune minciuni taman cheful de însurătoare. Prin cele două pretendente, vorbăreața și frumoasa Gertrude (Alina Neagu) și muta, nătânga Mimi (Mihaela Popa), miresele de tot hazul și necazul sălii, respectiv al Regelui. ”Uneltele” prin care Gogo, bufonul, reușește să spună o minciună mai mare decât cea mai mare minciună a Regelui mincinoșilor însuși. Și atât de mare a fost gogonata că… Frantz a ajuns rege, Gertrude regină, Mimi s-a dus cu miniștrii, Regele a luat-o razna, iar Rita a zâmbit, pentru prima oară de când trăia în acea țară… cu mâna ridicată. Adică, cu adevărat!

Și ce credeți, în toată nebunia, că-i neașteptat? Primul decret al noului Rege ajuns pe tron dintr-o minciună, prin care ”de acum, în țara asta vom spune doar adevărul-adevărat!”…

Spectacolul s-a încheiat… Sala e forfotă, pe scenă sunt copii cu flori, regizor și actori. Regele Siegfried a pupat-o cu mustața lui imensă pe Elisa. Apoi Gertrude, Mimi, Frantz, Otto și Amedeu. La Gogo, bufonul, n-a ajuns. A fost personajul ei preferat și s-a emoționat… 🙂

Urcăm în mașină. Tac. Elisa mă ceartă. ”Mami, pune, pune a tati podetea(povestea) cu atolii de la teatu!”…

Eu, de data asta, n-am un top trei. Am descoperit, fizic, vocile păpușilor din alte spectacole. Și a fost grozav. Mi-au fost revelatorii prezențele scenice ale lui Mihai Chihaia și Ion Coșa. Mihaela Popa m-a făcut să râd zgomotos. Alina Neagu a fost luminoasă, Marian Puiu Gheorghiu e de acolo, din povestea aia, în rolul pe care trebuie să-l facă. Laurențiu Budău, Adina Iftime și Tiberiu Gabor Bitere (mi) s-au reconfirmat. 🙂

Regele mincinoșilor nu e un spectacol doar pentru copii… 🙂