M-am trezit cu gândul la anii studenţiei, la una dintre acele nopţi pe care ştii că nu le vei uita niciodată deşi nu faci nici un efort pentru asta şi nici nu-ţi propui de fapt, pentru că prea e o amintire de preţ, în care, în doi, am stat trântiţi în iarbă cu faţa în sus, privind la cer, înscriindu-ne în concursuri- jocuri de cuvinte plecând de la “te iubesc!”, inspiraţi fiind de stelele şi luna atât de bine proptite de cer de puteai să juri că cineva le decupase, le colorase şi le lipise acolo pentru noi. Şi parcă poţi să ştii că n-a fost chiar aşa?
Şi am uitat de orele de a doua zi, că prea ne-am lăsat tolăniţi între stele, cuvinte şi râsetele acelei nopţi de început de vară studenţească, până în zori.
 |
| From Desenele mele |
Acum, în locul nostru de joacă printre cuvinte pâna în zori, e ciment infiltrat cu carburanţi, parcare ataşată unui mall…
BUNA DIMINEATA, nostalgici din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de cladit povesti adevarate cu “a fost odata si este”, sorbind impreuna din ea! 🙂
