All posts by river

de moment, muzica mea

Un zambet, iar

1 Comment

Eu chiar cred in puterea zambetului. In momentele, mai ales, in care crezi ca nu ai puterea de a zambi. Zambetul n-ar trebui sa lipseasca de pe nici o prescriprie medicala, din nici o farmacie, din spitale, din scoli, de la locurile de munca, de nicaieri. In primul si-n primul rand insa, zambetul nu are voie sa lipseasca din propriile case si minti. Si sa va mai spun ceva. Eu cred ca stocul de zambete se poate epuiza doar atunci cand te abandonezi in renuntarea la ele. Cum ar veni, un zambet il naste pe celalalt. Invers, un nezambet ineaca urmatorul zambet care devine, odata inecat, nezambet si care il ineaca pe urmatorul si tot asa, pana la epuizarea stocului. Dupa o saptamana nu tocmai favorabila, eu m-am hotarat sa umblu, din nou, la stocul de zambete. Iar pentru dimineata asta de sambata am ales unul dintre cele mai laaaaaargi si mai optimiste zambete pentru zilele urmatoare. Ceea ce va doresc tuturor. 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=bOH_mioL3TU&feature=colike

Castelul verde, colţul meu de creaţie..., de moment, ofurile mele

Cartier

Leave a comment

În bucata aceea de lume,
mame-încolăcite cu fii
și fiice-împreunate cu tați,
surorile cu frați
nu se întreabă de ce,
uneori,
pruncii fără vreodată cu-n zîmbet,
cu plămînii diformi,
trebuie duși către groapă.

Chiar și așa,
în bucata aceea de lume,
și fără s-o știe,
prunci din prea multe mame,
necunoscuți de tați,
tînjesc împreunați
la fericire.

Doamnă, domnule, copile,
îți dau pentru prima oară un zîmbet!
Îmi dai o jucărie?

Castelul Verde, Bacau, 2012

colţul meu de creaţie..., La un pahar de rouă - poezii pentru copii

Rostul

2 Comments

”L-ați văzut cumva pe Soare?”
– dădea semn de nerăbdare
un Bondar între albine.
”Sunt vreo trei zile, mai bine
de când tot în nori se ține!
Eu nu mai suport așa
trebuie făcut ceva,
Pesemne, l-ați supărat
poate chiar mi l-ați furat?
Nu-mi pot face tratament,
iar voi n-aveți randament!”,
se agita insecta noastră
de la ușă, la fereastră.

Până n-au mai suportat.
Dându-și ochii peste cap,
mai scăpând câte-un oftat,
Albinuțele-n stupine
l-au luat la ocară bine:
”Trântore, ni s-a urât,
ne-a ajuns până la gât!
Vrei să știi răspunsul oare
pentru care-acum nu-i Soare,
de ce ești nefericit,
și mereu neîmplinit?
Păi, i-am dat bilet de voie
să te scoată din nevoie,
să îi roage, sus, pe nori
să mai picure pe flori,
să le crească mari și grase
în petale și frumoase,
să ai tu și de mâncare
și pat bun de <<șezătoare>>
când ți-o fi lenea mai mare!”

From Desenele mele

Iar ocara fiind zisă,
lăsînd ușa larg deschisă,
au răzbit albine-n ploi,
vînt puternic și noroi,
să găsească de muncit
miere, într-un mod cinstit.

Cât despre Bondar… Nimic!
Este tot nefericit.
El nu știe să se-amuze,
Doar să bombăne, s-acuze
până dă și în sminteală
de atâta plictiseală.
Și neîmplinit rămâne.
Că, o vorbă bună-o spune,
de când gâze și-omenire,
leneșii n-au împlinire!

vol. La un pahar de roua, 2012, Bacau

Castelul verde, colţul meu de creaţie...

Oameni de vanzare

1 Comment

Pe strada aceasta pe care locuiesc eu, din cartierul acesta, din acest oraş găzduit de această ţară, numite toate, strada, cartierul, oraşul şi ţara “oarecare”, betoanele veghează la buna ordine a lucrurilor. Zidurile cumpără oameni. Îşi pun termopane, uşi metalice cu cinci apărători, acoperiş de ţiglă, îşi montează centrale, se boiesc cu roşu, în verde, cu galben şi-albastru strident şi ies la strada mare. “Pe oamenii aceştia îi cumpăram, zic ziduri, sunt oameni de vânzare, ne ocupăm cu ei, le dăm, pentru avere, din colţ în colţ, ideea de mişcare“.

Şi-n tot acest timp în care zidurile se ocupă de bunul mers al lucrurilor de pe-o stradă oarecare, dintr-un oarecare cartier găzduit de-o ţară oarecare, din firul ierbii, privindu-i pe oameni în sus, râd în hohot, fascinate, furnici fără avere, în reală mişcare.

colţul meu de creaţie..., La un pahar de rouă - poezii pentru copii

O nouă vară

2 Comments

Gâzele cam plictisite
de decorul din grădină
s-au unit, pe asfințite,
că vor nouă disciplină,
că-și doresc chiar cu ardoare
pentru vară, o schimbare.
Doar că… au și inhibiții:
nu sunt bani de investiții!

Ce să facă, cum s-o dreagă,
s-au sfădit și sfătuit
gâzele, o noapte întreagă.
Și-înc-o zi și-un asfințit,
s-au certat, s-au împăcat,
au și plâns, s-au și pupat
și-au spus vrute și nevrute
dar nu s-au lăsat bătute:

From Desenele mele

Din albastre floricele
de prin tufe de cicoare
si-au croit pe loc umbrele
sa le apere de soare,
iar din muguri din crenguțe
-le-a venit idee nouă! –
au zidit trei piscinuțe
să se scalde-n stropi de rouă.

Pentru gâze-bunicuțe
au montat frunze-băncuțe,
iar din flori de păpădii,
leagăne pentru copii.
Domnii n-au fost mai prejos
și, din ”Zona Mușețel”
și-au croit pistă de cross,
până-n ”Zona Pătrunjel”.

Astfel, preț de-o săptămână,
doar cu ce-aveau la-ndemână
gâzele au intrat în vară
fără-a banilor povară.
Și-n trei timpi și o mișcare
au schimbat grădinii fața
și cu firma de intrare:
Societatea ”Tu-ți faci viața!”

La un pahar de rouă, Bacău, 2012