All posts by river

Sezonul așteptat

Bursucel, băiat de treabă
A dat startul în livadă
La aprecieri puhoi
Și aplauze-n șuvoi!
Că, făptura, vezi tu bine,
Mare bucătar se ține
Și gătește-n pasiune
Murături zise ”minune”
Care nu doar că-s gustoase,
Dar mai sunt și arătoase
Că-s sculptate cu migală,
Fel și chip de mare gală.

Până să se lase bruma
De s-a copt bine leguma,
Bucătarul iscusit
Se și pune pe gătit:
Gogoșari și gogonele,
Morcovei tăiați rondele,
Țelină și conopidă
Toate strânse din grădină,
Demn le pune la respect,
În borcane cu oțet.

From Desenele mele

Iar apoi, când treaba-i gata
Dă strigare, cheamă ceata,
Și-n emoții și broboane
Arătând înspre borcane
Ia cuvântul așteptat:
”Dragii mei, declar curat
Nou sezon pentru murat!” 🙂

La un pahar de rouă, 23.09.2011

Poveste

Povestea de v-o spun acum
Nu-i culeasă de pe drum,
E-o poveste adevărată!
Dragi nuntași, a fost odată…
-Să mă uit în calendar –
Chiar în luna lui brumar,
Când pe lângă grădinuță,
Cărăbuș și Șoricuță
S-au văzut întâia dată…

From Desenele mele

Cu plăcere vinovată
S-au privit în ochișori
Simțind în burtici… fiori.
Doar o clipă, un minut
Și, de-atunci, n-au mai putut
Ochi de ochi să se despartă…
Lumea-i răvășită toată:
”El e!”. ”Ea, doar ea!”…
”E al meu!”. ”E draga mea!”,
Lumea lor a-ncremenit
Dragoste în infinit
Iară visul rupt din carte
E acum realitate!
Cine spune că nu este
Dragoste ca în poveste?

”Te iubesc, vei fi a mea?”
”Merg cu tine și pe-o stea
Și, cu drag de-o să mă ții
O să-ți fac chiar și copii!”
Și de-aici, ce a urmat,
Nici nu cred c-a mai contat! 😉

Dulceață de zmure

Cugeta de dimineață
o furnică, ce dulceață
să prepare la micuți
că-s la dulce, tare ”iuți”!
Culesese din pădure
Zmeurică dulce, mure
Dar… nu-i timp îndelungat
Să le facă separat…
Mai avea furnica noastră
De udat florile-n glastră,
Măturat, spălat, călcat
Plus o rată de-achitat.

”Ce să fac și cum să fac
Să fiu la copii pe plac?
Gem de mure, prima dată
Zmeurica, altădată?
Uf, dar să băgăm de seamă
-cugeta furnica mamă –
Că prea mult la zmeurică
Nu-i ia timp, că se și strică!
Măi să fie, măi să fie,
`Oi găsi-n bucătarie
Vreun răspuns, o stratagemă
La năstrușnica dilemă?”

From Desenele mele

Vezi să nu! Că gospodina
Arz-o focul, bat-o vina!
Nu doar că e mult isteață
Dar e și… descurcăreață!
Și găsește de îndată
O idee minunată
Să gătească-n timp minune
Preparate foarte bune,
Fără teamă că se strică
Mură dulce, zmeurică:

Și… din fructe de pădure
A făcut… un gem de zmure!

La un pahar de rouă, 2011

Concertul

În livadă, la măcriș,
Forfota, din nou, e mare:
Greierul, cap de afiș,
Se anunță în cântare!
Vestea e mai mult de-atât:
Pentru-o mică vietate
Cu-n destin mai amărât,
E concert de caritate
!”

”Nu-mi vine să cred defel,
Ce frumos combini, măi frate,
-se-agita un gândăcel –
Muzica prin bunătate!”
Și-uita așa, toți chibzuiți
Că prin Greier pot s-ajute,
Au pornit-o, fericiți,
Către scena pusă-n curte.

Și concertul stă să-nceapă:
Toți, cu sufletul la gură,
Vor vedeta preferată
Să se-arate-n bătătură…
Gândul bun l-au pus în urnă
Pentru sora necăjită
De artist, însă… nu-i urmă,
”E pe calea rătăcită?”

”Unde e? Ce s-a-ntâmplat,
De ce nu se cântă-odată?”
-voci se aud, necontrolat,
Înspre scena adorată,
Fără Greier, cap de-afiș,
Fără arcuș, fără vioară,
Scufundată în măcriș,
Într-o liniște bizară…

Greierele talentat,
Fără vreo justificare,
Fără-anunț anticipat,
Renunțase la cântare…
Fanii au inima mică,
Revoltați sunt. Și, puțin,
Chiar și numai o clipită,
Vorbele le sunt venin:

”Am venit din depărtare
Pentru Greier preferat!
Asta e nerușinare,
Să ne lase la cântat!
Hai să mergem către casă,
Ne-a încurcat destul! Nu ține,
Ia, la el, că asta-i groasă
Ce să zic, concert de bine!”

From August 30, 2011

”Ba, mai bine să cântăm!
Da, chiar noi- spuse o gâză-
N-ar fi bine să uităm,
că noi toți putem fi muză!
Am venit, o surioară
În necaz să ajutăm
Pentru ea, cântâm noi, dară,
Amarul să-i alungăm!

Greierul e la-nceput,
Va-nțelege într-o zi,
Că-i urât ce a făcut…
Singur, el va chibzui
Că, doar cu talent în spate,
Nu se poate birui:
Trebuie și demnitate!”

O Menire

În grădina de la moară,
Mare sfat, forfotă, zor:
Gâzele supun la vot
Primul lor conducător!

”Eu îl vreau pe Cărăbuș!
-zise, hotărât, Albina –
Cu el sigur aș putea
Să-mi privatizez stupina!”
Libelula, prompt, răspunde:
”Cărăbușul? Un dement!
Cu politica-i absurdă,
M-ar băga în faliment!”

”Altul să ne vină, dar
-spuse, <<înțelept>>, Bondarul-
Eu nu vreau decât să stau,
Și să-mi fie plin hambarul!”
”Iar eu cred că-i foarte bine
Să mai așteptăm puțin,
-reflectă, adânc, Furnica –
Nu-i corect să ne pripim!”

”Ba, să n-așteptăm deloc
-se-auzi glas de Lăcustă-
Eu n-am timp de tevatură,
Trebuie să-mi cos o fustă!
Tragem repede la sorți,
Cine-o fi, numai să fie,
Ce atâta tura-vura,
Gata, plec înspre câmpie!”

”Nu pleca, Lăcustă soro,
Votul tău, aici, contează,
-se burzului și Musca-
Ține-te cu mintea trează,
Neprezența ta la vot,
Soarta crunt poate s-o schimbe!
Bănuiesc că nu-l dorești
Chiar pe Trântor, Președinte!”

From Desenele mele

Uite așa trei nopți, trei zile,
Gâzele se tot certară
Ca pe cine șef de seamă
Să aleagă pentru țară…

Până când, din colț, cu foc,
Se găsi un Fluturaș
Să le țină cuvântare:
”Cum putem un bun urmaș,
La putere, să ne punem,
Dragi surori, dragii mei frați,
Dacă noi, până acum
Nu avem nici candidați?
Să avem conducător
Nici nu cred că-i necesar,
De politică, vedeți,
Încă nu avem habar!

Și acum, s-o spunem drept,
Nu-i așa că ne e bine?
Suntem Gâze fericite!
Fluturi, cărăbuși, albine,
Trântori, muște sau lăcuste
Să ne împlinim menirea!
Că… politica o duce-o,
Cum o știe, Omenirea…”

La un pahar de rouă, 2011