Toamna vine în livadă
Cu, de modă, o paradă.
Toți, băgați în dulăpioare,
Scormonesc după fulare,
Pantaloni și cămășuțe
Cu butoni la mânecuțe,
După panglici și fundițe
Asortate la rochițe.
Gâzele sunt agitate
Că se simt cam… demodate
Iar gâzoii – grijulii,
Că se vor mai fistichii.
Grija este și mai mare
Că se lasă înserare,
Iară lumea e în stradă:
”Se dă startul la paradă!!!”
Ce să facă, cum să iasă
Gâzele, așa, din casă?
Zău, s-or face de rușine
O idee de nu vine!
”O idee? Stai așa!
Păi… ideea e chiar EA!
Doamna Toamnă, aici de față:
Eu îmi fac rochiță creață,
Gălbioară, chiar din frunze
Iar cu mure-mi dau pe buze!”,
Găsi gărgărița-n vreme
Rezolvare la probleme.
 |
| From Desenele mele |
”Daaaa, și eu, din strugurei
Îmi pun la urechi cercei
Și-mi croiesc și-o pelerină!
Dă strigare o albină.
Din petale-crizanteme
Greierașii fac izmene,
Iar din coji dulci de gutui,
Veste- calitatea-ntâi!
Bumbi la mâneci – din castane
Gogoșarii sunt paltoane,
Iar din mere arămii
Și-au făcut și pălării.
Toți, fuguța-n garderobă,
Se îmbracă fără probă,
Că nu-i vreme de pierdut
Defilarea a-nceput!
Sus, pe scenă, fac paradă.
Nu le vine, zău, să creadă,
Juriul cum ovaționează,
Strigă, fluieră, filmează
Că așa minunăție,
De când lumea, nu se știe!
Iar așa o Toamnă… fină
Nu a fost în vreo grădină!
vol. La un pahar de rouă, 2011
