Category Archives: colţul meu de creaţie…

O Menire

În grădina de la moară,
Mare sfat, forfotă, zor:
Gâzele supun la vot
Primul lor conducător!

”Eu îl vreau pe Cărăbuș!
-zise, hotărât, Albina –
Cu el sigur aș putea
Să-mi privatizez stupina!”
Libelula, prompt, răspunde:
”Cărăbușul? Un dement!
Cu politica-i absurdă,
M-ar băga în faliment!”

”Altul să ne vină, dar
-spuse, <<înțelept>>, Bondarul-
Eu nu vreau decât să stau,
Și să-mi fie plin hambarul!”
”Iar eu cred că-i foarte bine
Să mai așteptăm puțin,
-reflectă, adânc, Furnica –
Nu-i corect să ne pripim!”

”Ba, să n-așteptăm deloc
-se-auzi glas de Lăcustă-
Eu n-am timp de tevatură,
Trebuie să-mi cos o fustă!
Tragem repede la sorți,
Cine-o fi, numai să fie,
Ce atâta tura-vura,
Gata, plec înspre câmpie!”

”Nu pleca, Lăcustă soro,
Votul tău, aici, contează,
-se burzului și Musca-
Ține-te cu mintea trează,
Neprezența ta la vot,
Soarta crunt poate s-o schimbe!
Bănuiesc că nu-l dorești
Chiar pe Trântor, Președinte!”

From Desenele mele

Uite așa trei nopți, trei zile,
Gâzele se tot certară
Ca pe cine șef de seamă
Să aleagă pentru țară…

Până când, din colț, cu foc,
Se găsi un Fluturaș
Să le țină cuvântare:
”Cum putem un bun urmaș,
La putere, să ne punem,
Dragi surori, dragii mei frați,
Dacă noi, până acum
Nu avem nici candidați?
Să avem conducător
Nici nu cred că-i necesar,
De politică, vedeți,
Încă nu avem habar!

Și acum, s-o spunem drept,
Nu-i așa că ne e bine?
Suntem Gâze fericite!
Fluturi, cărăbuși, albine,
Trântori, muște sau lăcuste
Să ne împlinim menirea!
Că… politica o duce-o,
Cum o știe, Omenirea…”

La un pahar de rouă, 2011

Gimnastica de înviorare

La bunica dragă-n curte,
Chiar pe lângă foișor,
Prinse-n ierburile scurte,
Gâzele munceau cu spor…

”Cum de au atâta vlagă
-Imediat ce s-au trezit-
Să deretice-n livadă?
Sunt total nedumerit!”-
Ridică din umeri Victor,
De la frați și verișoare
Așteptând nerăbdător,
Un răspuns la provocare.

Auzindu-i pe copii,
Imediat, un fluturaș
Se găsi a-i lămuri,
Dând din aripi cam poznaș:

”Dar nu e nici un secret,
Nu e nici o grozăvie!
Ia, mai bine aici, încet
Aplecați-vă spre mine,
Că vă-nvăț eu, binișor,
Precum noi și voi s-aveți
Dis-de-dimineță, spor!
Hai, fetițe, hai, băieți!”

invi

”Imediat ce v-ați trezit,
Dințișorii i-ați spălat,
Fețele le-ați răcorit,
Vă și puneți pe mișcat!
Puțin sport și veselie
Asta-i tot! Și-apoi, cu zor,
Toată ziua o să fie!”-
Chicotea fluture-n zbor!

”Un`, doi, sus, hai Victoraș,
Facem pasul de uriaș!
Trei și patru, Tudorică,
Învățăm pas de furnică!
Mara, Ana și Maria,
Ia, lăsați comicăria
Și-ntreceți-vă în tumbe
Ici, în iarbă, este unde!”

Așa-i învăța făptura
Iar copiii, veseli tare,
Săreau, se dădeau de-a dura
Și cîntau în gura mare:
”Cu un zâmbet larg, pe față
Și puțină înviorare
Se pornește-n dimineață!
Hai cu toții la mișcareeee,
Haidem toți la înviorareee!”

Față de aproapele

Dacă aș putea să mă dezlănțui, da, ca și cînd și cum n-ar exista limite de nici un fel, mi-aș urla din toți rărunchii, în fiecare zi, în toate formele ei, iubirea… Mă limitează însă, uneori, durerea. Mă invadează alteori furia, mă tulbură invidia, m-acaparează egoismul, mă înfundă uitarea.

Dacă aș putea să mă dezlănțui, da -imaginează-ți numai! – ca și cînd și cum n-ar exista limite de nici un fel, aș sugruma în recunoștintă furia, invidia aș scrie-o iertare, egoismul l-aș face împăcare, uitarea aș zice-o descîntec. Să-mi pot urla apoi, din toți rărunchii, în fiecare zi, în toate formele ei, o singură limită, supremă iubirea.

The Beatles – All You Need Is Love