Category Archives: colţul meu de creaţie…

Gîza muza

Voiam să scriu o poezie
cînd, pe coala de hîrtie,
poposi neinvitată
o… Gîzuță… cam ciudată:
îmbrăcată-n haină albastră,
dănțuind ca o măiastră,
mititica nepoftită
părea tare aiurită:

“Ei, poftim!”, îmi zic nervoasă.
“Ei, poftim!”- spuse, ciudoasă.
“Dă-te jos de pe foiță,
că te las fără rochiță!”
-am certat-o pe Gîzuță-
“Hai, fuguța acasuță!
Tu nu vezi că-ncerc să scriu?
Și… deja este tîrziu!”

“Vorbe grele tu mi-ai spus,
gata, plec, uite, m-am dus!”
zise, îndurerată foarte,
retrăgîndu-se-ntr-o parte…

Și, cu ochii-n lacrimi, Gîza,
tristă, tremurîndu-i buza,
îmi mai spuse doar atît:

“De ce te-ai purtat urît?
Uite, ai scris o poezie
și-asta… datorită mie!”

Joc in doi

Primul joc

Ce dracu’ am facut sa merit trupul asta?“, gandi, observand ca soarele nu mai arde atat de puternic pe cer. Si cazu brusc in meditatzia asupra propriului trup, cautand cu privirea pacatele sale pe care doar el si le numea placere fizica. Tigara, sticla si ceva dintr-o inima, aleasa de-ar fi, la intamplare. Se ridica apasat de prea greaua-i meditare si-si privi in scarba semnele ce-i arsesera carnea. Intr-un gest tandru apoi, strivi un nou chishtoc de bratzul stang si inceta, din acea clipa, sa se mai mire de puerila sa apucatura. Stia prea bine ca tot ce face-i pueril.
Spera totusi, pe undeva, in schimbare!
Isi aprinse mecanic o noua tigara si presa pe rani putina sare. Agonic, lua in privire o floare de narcisa alba, isi puse-n gand ghiocul de tiganca si…

“Dracu’ sa ma ia!”
Devora sticla cu cioburi cu tot si reveni la meditatia asupra propriului trup. Uitand de el, uitand de ea, de cele doua carti de iubire pe care le citise-n viata lui…agonic…

…dara…Ocheselule – marai Tiganca, rastalmacind cu privirea ghiocul – dara… amoru propriu, zice scoaica, merge pana la automotelare!” Si arunca, scuipand in palme-ntai, c-o floare de narcisa alba in sanul unei femeiusti de verde… (2004)

bob dylan-one more cup of coffee
Asculta mai multe audio Muzica »

Lumea mare, lumea mică

Venind tocmai de departe,
foarte obosită, foarte,
poposi pe-o rămurică
de cireș, o Rîndunică:

“Uf, uf, uf ce alergătură,
ce zgomot, ce lucrătură
și cît trebuie s-ocolesc
rostul meu să îl găsesc!
Și, of, Doamne, cît de sus
de cu zori, pînă-n apus
eu întruna tre’ să zbor,
an de an sînt călător
peste mări și peste zări,
peste munți, peste cărări,
de ce pentru mine, oare
lumea e atat de mare?!”

La această întrebare,
iritata foarte tare,
o Furnică zgribulită
îi răspunse-ntr-o clipită:

“Hai că ești puțin nedreaptă,
nu-ți mai plînge a ta soartă,
am să-ți spun: la o adică,
nici de jos, lumea nu-i mică!!”

Insomnie

Imi zice Papusa ca i-a colcait in creier zbieret de maimutza disperata. Ca cineva i-ar fi furat – maimutzei, evident – cocotierul.
Cocotierul insa, plictisit de atata statornicie isi luase nucile-n spinare si pleca sa strabata lumea in aflarea “a altceva”.
Ironia sortii, si-a gasit alinarea in bratele unei maimutze zvapaiate, putzin mica si zaluda.

2004

***

Porni Durerea in aflarea fiului, rapit de un Preafericit. Alearga Durerea, intreaba si cauta: dupa zidul fara de caramizi, sub paturile vagabonzilor fara paturi, in buzunarele cersetorilor fara haine, dar nu, de prea multe ori trecuse pe-acolo…

Durerea isi indreapta ochii inlacrimatzi spre cer si implora: Ia-ti Prefericite, Fericirea inapoi!

Bacau, 1996

***

From Vama Veche, 1 mai 2014

Nu am facut decat sa-mi sprijin pe spinarea ta, pasare-vultur, tamplele si trupul,
sa atipesc pentr-un minut si in ocol,
sa imi impun
zvacnind o inima de pui abandonat in roua.

Si icnetul intregului Ocean!

Sa imi impun ca trupul meu cu coate, unghii si genunchi
sa nasca pur, miros de portocala
si sa tac.

Ti-ai arcuit spinarea brusc, pasare-vultur!
Deaspura Marelui Ocean,
am renascut in portocal cu coate, unghii si genunchi,
zvacnind la tample, cu dor nebun de zbor
de pui abandonat in roua.

Pentru un minut si atat, pasare-vultur.

Apoi, m-am plictisit ingrozitor…

(20.11.2004)

Furie de primavara

Dii, calutii mei din stropi de roua!
cu stropi de roua,
tropotiti-mi trupul,
ca trupul,
din firele de iarba,
in iarba
sa ma renasca furie de verdeatza,
ca din verdeatza sa ma prind
miros de radacina
la radacina sa m-admir
cum trup obscen ce sint iau forme,
diforme,
calcata sub copite,
calcata sub copite,
copitele de roua!

(07.04.2008)

Eu si dorintele mele

De mult timp imi doresc (eu si dorintzele mele infinite) sa locuiesc intr-o portocala. Azi noapte s-a intamplat minunea. Atata doar, ca m-a mancat o girafa, desi eram pitita bine, in singura portocala cocotzata sus, sus, sus, pe varful celei mai inalte crengi din portocal.
Si eu care dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc intr-o portocala…19-02-2004

Ghici, ghici cine-i aici?

Sub un fir de păpădie,
o gîzuță aurie
se-întreba care anume
este rostul ei pe lume?

Și, privind în jur, șăgalnic
își spunea: “Cît de amarnic,
eu să stau aici pitită
să nu fiu deloc zărită!
De cîntat, nu știu să cînt,
aș sări, dar n-am avînt…
Oare ce-aș putea să fac
nu cunoașteși nici un leac?

Oare cine-mi poate spune
dacă port și eu un nume,
dacă pot s-ajut cumva
dimprejur pe cineva?!…”

Și-uite așa, plîngînd în șoapte
se făcu din ziuă, noapte
și-n întreaga mea gradină
doar gîzuța mai suspină…

Dar…. Încet! Vedeți cumva
o lumină de-undeva?
Dintr-un fir de papadie
o lumină aurie?

From Desenele mele

Iarba parcă-i din sclipici!!!

Ceee drăăăguț!!!… UN LICURICI!!