Dimineața asta, iubito,
viața noastră e Blues,
să porți costumul de zînă,
de buze să-ți spînzuri sclipici!
Am tras cu tușul în gene, iubite,
mi-e rochia ruptă de soare,
m-am lepădat de ghete:
sînt gata de Blues!
 |
| From Desenele mele |
Se-ntîmplă-n cîte-o vară,
ne regăsim în iarbă,
parfumuri încinse de mac.
Ne inspirăm, ne expirăm iubirea,
noi ritmuri aprinse de Blues…
Și-l va fi plămădit cu strășnicie
din cioburi colorate de vitrine,
parfum de țigară
trei fumuri de floare
și gust de amare cafele,
amestecînd năstrușnic
prin file de carte
ceva nostalgii de o vară
și arome de alge sărate.
 |
| From Desenele mele |
S-a pus la adăpost de lume
prințesa, în iglu.
E gata de iernat,
e-un eschimos prințesa!
Phoenix – Ar vrea un eschimos
Asculta mai multe audio diverse
Nu-mi dezvălui, pentru anul acesta, vreo listă de planuri. Voi păstra doar, bine ascunse în sertar, cîteva arzătoare dorințe, speranțe și așteptări, lăsîndu-mă naiv, la voia trăirii. Și-a întîmplării dacă întîmplătorul există*…
Îmi asum însă, pentru anul acesta, ca niciodată pînă acum, de la bun început, o seamă de eșecuri. Pentru ca, asumîndu-mi-le, inevitabila prăbușire din cînd în cînd a turnului -loc de joacă pentru prințesă – să nu mai ia prin surprindere și pentru ca, prin rîs și dans și cîntec – spuneți-le, de vreți, sfidare – el să poată fi reconstruit și reînălțat de fiecare dată, mai colorat și mai frumos. Cu forțe proprii și cu cele primite de la cei din jur, am să zîmbesc anul ăsta și-am să iubesc mai mult! Este ceea ce și vouă vă doresc…
*”Îți dai tu seama, Ți? A fost nevoie de o vacanță de Crăciun în Spania, pentru a-mi găsi cercelul pierdut acum doi ani, din perechea preferată luată acum patru ani din America!”
“Telefoane, ţigări, iPOD?”
“Telefoane luat, ţigări luat, iPOD luat!”
“Gata, mergem?”
“Mergem!”
Uşa se deschide, se închide, se încuie. Se cheamă liftul.
…
“Văleeeeu! Tot am uitat ceva!”
“Hai măăăăă!”, cît pe ce să mă îmbufnez.
…
“Am uitat să-ţi dau un pupic! Hihihihi, iar te-am păcălit!”
Kiss – I was made for loving you
Asculta mai multe audio diverse
Nici nu știu dacă-i de bine,
așa că, de nu te ține,
rog, mai bine nu citi
ce-am aici a povesti!
Periodic, la Divan
mai un VIP, mai un local
este provocat să stea
la povești fără perdea.
Primul invitat a fost
-scriu tîrziu, nu fără rost,
în The Stage – trăi-ți-ar pub-u’!-
un artist: Me! Mărgineanu.
Este drept, atunci n-am scris
dar nu pentru c’am omis
ci, pen’că, nu doar o dată
noi am cam făcut-o lată! 😀
Iaca poznă, după asta
ne-a pus focul, nu năpasta!
următoarea ”sindrofie”
s-o avem la… primărie.
Evident, chiar cu edilul
care-a prins cam care-i șpilul,
răspunzîndu-ne, da, zîmbitor,
stilului provocator.
N-am să fac aici tam-tam
-sincer, nici habar nu am
cum se face treaba asta-
o să zic doar, și-asta-basta,
Chiar de-o știi că, din fotoliu,
orice om plin de orgoliu,
cînd coboară, e pe dos:
vesel, bun, prietenos.
S-a vorbit, fără perdele,
despre ”trebi” europene,
despre fonduri, energie,
chestii de inginerie
Despre mici-mari demnitari,
despre cîini comunitari,
de poluare, de termie,
despre azi, de ce-o să fie…
Și-am aflat și-una fierbinte:
avem vicepreședinte
băcăuan la CEMR!
Vrei să știi și cine e?
Hai, că nu te țin pe jar:
Stavarache, domn’ primar.
Și cu asta, am tras yala,
mi-a ajuns sporovăiala,
Mai picant și mai cu sos,
las colegii* să mai scrie.
A! Parol! Nici de-o clătită
să fac vers, n-am fost plătită! 😀
Victor Socaciu – Opinia mea
*contrasens, aghiuta, inima bacaului, kristofer, talent irosit, criticati
cu degetele astea mustind a cerneală,
croiam cîndva, în fiecare zi, pitici albaștri în straie de hîrtie.
zbenguite se-nfășurau și se împleteau,
zîne nebune de noapte,
visele tale.
cu degetele astea mustind a zăpadă,
modelai cîndva, în fiecare zi, prințese albe în castele de gheață.
zbenguite se-nfășurau și se-mpleteau,
în țurțuri nebuni,
visele mele.
 |
| From Desenele mele |
cu degetele astea douăzeci, mustind în ani, a uitare,
ne mai regăsim acum, în cîte-o noapte, vinovați hoinari în joaca preferată.
pe capete de balansoar,
se zbenguiesc și se-mpletesc frenetic,
feeric decor,
pitici de hîrtie, zîne de gheață,
visele noastre.
Travka – Apartamentul 77
Asculta mai multe audio diverse
Se crăpase de ziuă și odată cu ea
se crăpase în facere scoarța copacului meu.
“Împinge, respiră!”
-striga liniștea dimprejur,
„Împinge, respiră!”
-cîrîiau păsări din țările calde.
“Împinge, transpiră!”
-suduia în focuri un soare nebun.
 |
| From Desenele mele |
Cu întreg Universul la rădăcini
s-a rupt scoarța copacului meu,
și-a respirat,
și-a inspirat,
a transpirat
și m-a născut.
În prefacere, acum,
mă naște scoarța copacului meu
de cite ori, în cădere,
uit că transpir
să respir,
să inspir.
Nick Cave – I Let Love In
Asculta mai multe audio diverse
Filă-n cotor de poveste,
în fiecare dimineață, face echilibristică
ori forme de noduri din ieri, cu azi și mîine.
I se întîmplă, desprinsă de poveste,
să se trezească uneori, în loc de trup,
cu crengi înmugurite de bizare senzații.
Geppetto o naște, cu har, dovada minciunii.
 |
| From Desenele mele |
Nu-i nimic – ea rîde- e dimineață doar,
fac echilibristică și uite, prin ochiuri de noduri,
cum păsări senine mint cuiburi în mine,
E dimineață doar,
fac echilibristică
și uite, formele mele sînt noduri…
Zîna de cîrpă dansează fără sonor,
scuturînd indecent, din rochiță,
nasturii verzi.
Ursul de pluș îi trage ocheade
și-i face timid, pintre baloane,
semn de liberă cale.
 |
| From Desenele mele |
Cînd sînt indiscretă port ciorapii verzi.
Îngenuncheată după ușă,
mai trag din cînd în cînd cu ochiul,
prin gaura cheii,
la liniștea de la Castel.
Am locuit și eu cîndva acolo,
cu zîna de cîrpă și ursul de pluș.
Aveam vreo 18 ani,
ne agățam împreună de cozi de baloane
și,
cu ochii deschiși,
în rîs haotic,
ne proiectam pe pereți
pășuni iluzorii,
cai verzi să ne pască…
Bacovia, pasiv,
se umple de șanțuri.
Primește, tăcut,
sublim sărut în poarta doi,
scuipat – tuberculos!- de vis-a-vis
și-n zile speciale,
rugi penticostale
în casă de vînzare.
La sorți, la cîte-un număr,
se îmbibă Bacovia,
greu, în anotimp,
de miros de zacuscă,
friptură la tavă,
parfum de struguri
sau frunze pe rug.
Peste Bacovia, gălăgios,
copii cu biciclete
fac cercuri în joacă,
iar liceeni, boem,
se-întrec de-a anii,
cu tragice iluzii.
 |
| From Diverse |
Mute-n zigzag
zac la program,
niciodată peste,
reci instituții de stat.
Sub tălpile mele,
cu fiecare zi,
Bacovia-mi îngînă
–Note de primăvară,
Monosilab de toamnă–
confortabil anonimat.
Nota bene
De cînd nu mai e poet
că s-a făcut stradă,
Bacovia nu mai este al meu,
Bacovia este – rutină – a mea!
MONOSILAB DE TOAMNA
Asculta mai multe audio diverse