În fața morii de vînt
mă prind uneori
în aprigă luptă.
După ce voi fi învins,
vă zic,
după ce voi fi învins,
morarul cu cinste îl văd,
cu cinste-mi ridic
tainul de albă făină!
 |
| From Desenele mele |
Dar vai, se rupe elicea!
Mă-ncrunt,
mă lepăd de alba-mi făină și rîd.
Eu am învins,
îmi zic,
pe mine-am învins,
că eu mi-s morarul,
mi-s moară de vînt
umilă de-atîta avînt!
Zdob si Zdub – Mamaligamania
Asculta mai multe audio diverse
Dimineața asta, iubito,
viața noastră e Blues,
să porți costumul de zînă,
de buze să-ți spînzuri sclipici!
Am tras cu tușul în gene, iubite,
mi-e rochia ruptă de soare,
m-am lepădat de ghete:
sînt gata de Blues!
 |
| From Desenele mele |
Se-ntîmplă-n cîte-o vară,
ne regăsim în iarbă,
parfumuri încinse de mac.
Ne inspirăm, ne expirăm iubirea,
noi ritmuri aprinse de Blues…
Lui George, ”Inima Bacăului”, i-a ticăit o năzbîtie. Și cum eu mă dau în vînt după năzbîtii și năzbîtioși, nu puteam să nu o agreez total și pe aceasta. Pe scurt, Inimii noastre i s-a făcut de-un ”monument al iubirii” în Bacău. Adică ce, numai în alte orașe din întreaga lume, să existe un astfel de monument sau loc în care oamenii să-și mai arate într-un fel iubirea? De ce nu și în Bacău unde, de bună seamă, sînt atîția iubăreți și iubăcioși? Ba, eu zic că da, merităm să avem un monument al iubirii și susțin, împreună cu iubăcioșii din Divan, finalizarea unui astfel de proiect.
Este nevoie însă, pentru asta, de cît mai multe păreri ce pot fi exprimate prin comentarii sau prin participarea la sondajul de la sfîrșitul argumentelor lui George.
The Beatles – all you need is love
Asculta mai multe audio diverse
Anul acesta nu-l voi sărbători pe Eminescu. Mă alătur astfel, în deplin acord cu ceea ce propune, campaniei (susținută de altfel și de Divan) Laurei, ”Nu-l mai sărbătoriți pe Eminescu! Citiți-l!”.
Astazi, cind aceasta isterie a omagierilor fara substanta imi pare si mai agasanta, spun ca trebuie sa punem capat abuzului asupra imaginii acestui scriitor, a carui reputatie a fost compromisa de scoala, care l-a redus in constiinta elevilor, cel putin, la cele doua sintagme calinesciene, “poetul nepereche” si “poetul national”, devenite sabloane, prin supraexpunere, paravane pentru incultura celor care le folosesc si care nu stiu (mai) nimic altceva sa spuna despre Eminescu.
Ideea campaniei mi-a venit zilele acestea cind o institutie din Bacau mi-a trimis pe e-mail invitatie la o serie de activitati dedicate “marelui si nemuritorului Mihai Eminescu” (citat din program).
Daca v-ati saturat de clisee, si de omagieri trase la xerox va invit sa va alaturati campaniei “Nu-l mai sarbatoriti pe Eminescu! Cititi-l” si sa nu organizati, sa nu promovati si sa nu participati la nicio activitate sarbatoreasca dedicata lui Mihai Eminescu.
Va invit in schimb sa cumparati, sa oferiti sau sa cititi o carte de sau despre Mihai Eminescu.
Va invit sa-l citim cu minte eliberata de clisee, sa-l (re)descoperim, sa-l scoatem din sabloane, sa-l privim, daca vreti, ca pe un scriitor contemporan
– își motivează Laura atitudinea.
Alaturindu-ma campaniei, cu atît mai mult îmi voi arăta, consider, prețuirea față de Poet și Poezie.
Voi?
Și-l va fi plămădit cu strășnicie
din cioburi colorate de vitrine,
parfum de țigară
trei fumuri de floare
și gust de amare cafele,
amestecînd năstrușnic
prin file de carte
ceva nostalgii de o vară
și arome de alge sărate.
 |
| From Desenele mele |
S-a pus la adăpost de lume
prințesa, în iglu.
E gata de iernat,
e-un eschimos prințesa!
Phoenix – Ar vrea un eschimos
Asculta mai multe audio diverse
Apreciez grozav oamenii cu inițiativă, idei originale și peste toate, ambiție. Un exemplu este pentru mine Ramona Herciu, fostă colegă de breaslă – unul dintre puținii cameramani și oameni de montaj femei din mass-media băcăuană – care, iată, în 2010, cînd noi abia ne chinuiam să rămînem pe picioare – în presă – din cauza situației economice în care fără voie am fost aruncați, ea – dincolo de presă – ticluia un proiect prin care să sfideze orice neajunsuri. L-a gîndit și l-a și pus pe picioare: Pizzeria Allegro.
O afacere inaugurată efectiv zilele trecute, în prezența jurnaliștilor și a bloggerilor, colegi mai noi sau mai vechi ai Ramonei. Pe scurt, la începutul anului trecut, Ramona a aflat că micuța ei afacere ar putea lua ființă prin fonduri nerambursabile, moment din care și-a pus în funcțiune toate rotițele pînă la obținerea banilor necesari: 70%. Pentru restul a făcut împrumut la CEC pentru o perioadă de cinci ani.
Pizzeria Allegro livrează – evident – pizza, în 15 sortimente la domiciliu, la serviciu sau oriunde vă apucă foamea pe teritoriul municipiului 😀 Credeți-mă pe cuvînt, pizza este DELICIOASĂ! Știți doar că eu sînt pretențioasă în materie! În plus, tot cu livrare la locul foametei mai pot ajunge la pofticioși deserturi, salate, paste și alte meniuri gen tochitură, grătărele, cartofei, mititei etc. Un telefon e de ajuns și papa bun e la tine. Aruncă aici un ochi și ai să te lămurești definitiv: www.allegropizza.ro
Stați, stați că nu e tot! Prețurile sînt mici, mici, uite așa de mici:
Poftă bună! 😀
Ca să nu ziceți că nu știu despre ce vorbesc, iacă și părerile lor:
fără filtru
contrasens
aghiuta
kristofer
criticati
ramirez
ZdB
Nu-mi dezvălui, pentru anul acesta, vreo listă de planuri. Voi păstra doar, bine ascunse în sertar, cîteva arzătoare dorințe, speranțe și așteptări, lăsîndu-mă naiv, la voia trăirii. Și-a întîmplării dacă întîmplătorul există*…
Îmi asum însă, pentru anul acesta, ca niciodată pînă acum, de la bun început, o seamă de eșecuri. Pentru ca, asumîndu-mi-le, inevitabila prăbușire din cînd în cînd a turnului -loc de joacă pentru prințesă – să nu mai ia prin surprindere și pentru ca, prin rîs și dans și cîntec – spuneți-le, de vreți, sfidare – el să poată fi reconstruit și reînălțat de fiecare dată, mai colorat și mai frumos. Cu forțe proprii și cu cele primite de la cei din jur, am să zîmbesc anul ăsta și-am să iubesc mai mult! Este ceea ce și vouă vă doresc…
*”Îți dai tu seama, Ți? A fost nevoie de o vacanță de Crăciun în Spania, pentru a-mi găsi cercelul pierdut acum doi ani, din perechea preferată luată acum patru ani din America!”
Foaie verde, frunză plată
joi, pe seară, la Divan
iar am cam facut-o lată,
dar e gata pe-acest an!
Tura asta, la o vorbă,
Dragoş Benea fu chemat
care, cu săgeți în tolbă,
ne-a cam dat… bătăi de cap.
Domnu’, pentru cin’ nu stie
aparent(?) prietenos,
cu umor și ironie,
are darul, nu “lipsit” de serios,
să răspundă la întrebări
-chiar picante în esență-
asumîndu-se-n urmări,
fără fast, cu reverență.
Mi-a plăcut de dumnealui
ce să zic, e-abilitat
să îți pună pofta-n cui
să se joace, dar cu cap,
cu tot felul de chichițe,
şi să apară-n inedit,
din povești, mici gogorițe,
drept un om obișnuit.
Prin politică şi carte,
acte administrative,
filme cu mesaj aparte,
de bun simţ şi distractive,
-toate nu făr` de-alibi –
ca şi cum eram pe piste
am parcurs pe “biciclete”,
“circuitul Dragoş B(i)”.
Vreo cinci ore să fi fost
dragi băieţi, cochete fete,
(nu chiar cît o zi de post!)
lunga-ne călătorie:
dans-tango în Argentina,
libertate în New York,
parcă cine să mai ştie,
poate-am fi ajuns şi-n China
dacă orologiu-noapte
nu bătea doişpe jumate… 😀
Pentru cel care nu ştie
Nota Bene o să fie:
Dragoş Benea-i, în Bacău,
preşedinte – nu chiar rău –
la Consiliul Judeţean.
Gata, mi-a ajuns pe-un an
toată această sindrofie,
vă salut din pălărie,
las’ pe alţii* să mai scrie.
Tango argentinian
Asculta mai multe audio diverse
*
contrasens, fara filtru, aghiuta, kristofer, talent irosit, inima bacaului, criticati, kaysha
foto: contrasens
“Telefoane, ţigări, iPOD?”
“Telefoane luat, ţigări luat, iPOD luat!”
“Gata, mergem?”
“Mergem!”
Uşa se deschide, se închide, se încuie. Se cheamă liftul.
…
“Văleeeeu! Tot am uitat ceva!”
“Hai măăăăă!”, cît pe ce să mă îmbufnez.
…
“Am uitat să-ţi dau un pupic! Hihihihi, iar te-am păcălit!”
Kiss – I was made for loving you
Asculta mai multe audio diverse
Nici nu știu dacă-i de bine,
așa că, de nu te ține,
rog, mai bine nu citi
ce-am aici a povesti!
Periodic, la Divan
mai un VIP, mai un local
este provocat să stea
la povești fără perdea.
Primul invitat a fost
-scriu tîrziu, nu fără rost,
în The Stage – trăi-ți-ar pub-u’!-
un artist: Me! Mărgineanu.
Este drept, atunci n-am scris
dar nu pentru c’am omis
ci, pen’că, nu doar o dată
noi am cam făcut-o lată! 😀
Iaca poznă, după asta
ne-a pus focul, nu năpasta!
următoarea ”sindrofie”
s-o avem la… primărie.
Evident, chiar cu edilul
care-a prins cam care-i șpilul,
răspunzîndu-ne, da, zîmbitor,
stilului provocator.
N-am să fac aici tam-tam
-sincer, nici habar nu am
cum se face treaba asta-
o să zic doar, și-asta-basta,
Chiar de-o știi că, din fotoliu,
orice om plin de orgoliu,
cînd coboară, e pe dos:
vesel, bun, prietenos.
S-a vorbit, fără perdele,
despre ”trebi” europene,
despre fonduri, energie,
chestii de inginerie
Despre mici-mari demnitari,
despre cîini comunitari,
de poluare, de termie,
despre azi, de ce-o să fie…
Și-am aflat și-una fierbinte:
avem vicepreședinte
băcăuan la CEMR!
Vrei să știi și cine e?
Hai, că nu te țin pe jar:
Stavarache, domn’ primar.
Și cu asta, am tras yala,
mi-a ajuns sporovăiala,
Mai picant și mai cu sos,
las colegii* să mai scrie.
A! Parol! Nici de-o clătită
să fac vers, n-am fost plătită! 😀
Victor Socaciu – Opinia mea
*contrasens, aghiuta, inima bacaului, kristofer, talent irosit, criticati