All posts by river

de moment, primite-n dar

Poveste nespusă

Leave a comment

”În petalele fiecărui mac se ascunde o câte poveste. Toate, fără excepție, sunt povești cu ilene cosânzene și feți frumoși. Perechi alungate din lume în vâltoarea dragostei dintre un bărbat și o femeie. Fiecare mac știe taina unei minuni smulse unei clipe de iubire, dar nu o poate destăinui nimănui și, de aceea, roșește. Și le ard obrajii-petale, macilor și, deși nu au gură să le spună, poveștile zumzăie prin glas de albine și-s picurate în lume de pe aripi de rândunici. Astfel, învăluiți de neștiuta vrajă, alte cosânzene și alți feți frumoși aleargă printre macii care le-ascultă poveștile.

Când mor, macii-s tot roșii, atâta doar că nu se mai văd. Iară toate minunile pe care le-au adunat în focul petalelor se-mprăștie în lume, luând forma de semințe mici și negre. De aceea, oamenilor le plac cozonacii. Când sfar’mă-n dinți semințele de mac simt, fără să știe, aromele poveștilor ascunse. Unii oameni, cunoscători roși de patimi, distilează bobii de afion și le pufăie miresmele, iar opiumul îi poartă în vâltoarea de foc a poveștilor nespuse.

Povestea asta nu s-a spus nicicând.”

(2 iunie 2009)

mac

Povestea asta – replică unui post de-al meu, semnată mac cel mic – am ales s-o dau astăzi, mai departe. Să vă încînte!

”Povestea asta nespusă” a fost singura replică – printre atîtea altele, pe blog – la care Poe, drag prieten, a ales să se semneze altfel… Noi îi știam oricum poezia, chiar dacă el încerca, poate, s-o ascundă… 🙂

Disney – Wizard of Oz

Asculta mai multe audio diverse

colţul meu de creaţie..., de moment, muzica mea

Față de aproapele

3 Comments

Dacă aș putea să mă dezlănțui, da, ca și cînd și cum n-ar exista limite de nici un fel, mi-aș urla din toți rărunchii, în fiecare zi, în toate formele ei, iubirea… Mă limitează însă, uneori, durerea. Mă invadează alteori furia, mă tulbură invidia, m-acaparează egoismul, mă înfundă uitarea.

Dacă aș putea să mă dezlănțui, da -imaginează-ți numai! – ca și cînd și cum n-ar exista limite de nici un fel, aș sugruma în recunoștintă furia, invidia aș scrie-o iertare, egoismul l-aș face împăcare, uitarea aș zice-o descîntec. Să-mi pot urla apoi, din toți rărunchii, în fiecare zi, în toate formele ei, o singură limită, supremă iubirea.

The Beatles – All You Need Is Love

ofurile mele

A fost odată Poe…

2 Comments

“Neata, gargarita!”, suna glasul lui in fiecare dimineata cind intra in redactie, iar privirea, jovial, i se atintea asupra mea. “Neata, Poeee!”, rideam si ieseam impreuna in fata redactiei, la o cafea, o vorba buna si un banc bun, un inceput minunat de fiecare zi.

Poe m-a invatat sa cred, asa, cu zimbetul pe buze, in condeiul meu, Poe mi-a dat inca un dram de incredere in mine. Pe Poe nu l-am cunoscut altfel decit vesel. Sugubat, mai bine zis, facind haz de necaz, cu o gratie aparte, de tot raul din jur de care eu, uneori, ma mai las coplesita.

Poe a uitat sa ma invete insa, sa fac haz de necaz de tocmai plecarea lui. Nu m-a invatat cum as putea sa-i spun in loc de “Neata, Poeee!”, “Adio…”.

Voi ramine cu inversunare asa, neinvatata. Si nu voi spune “Adio, Poe” ci, “Multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a scos cindva in cale, Poe, drag prieten!”…

poe

Permite-mi totuși, chiar de nu-ți place, ca măcar astăzi, să plîng puțin! Și să fredonez, un cîntec – știi tu… – hippie, chiar dacă unul atît de trist!
Skeeter Davis – The End Of The World (1962)

FOTO: LIVIU MAFTEI

evenimente

O poveste cu rouă și cafele la Grafit și The Stage

1 Comment

Sîmbătă, pe 5 martie 2011, după cum cei mai mulți dintre voi știți deja, am avut lansarea primului meu volum de versuri. ”La un pahar de rouă” se numește și este unul dedicat copiilor mici și mari, născuți sau nenăscuți încă. Poezioarele mi-au fost inspirate de desenele care le însoțesc în unele cazuri, iar în altele, ele mi-au fost sursă de inspirație pentru desene. Atît poeziile, însă, cît și desenele au ca sursă unică de inspirație ceea ce mă înconjoară și mă bucură cel mai mult pe lumea asta, adică exact ”copiii mici și mari, născuți sau nenăscuți încă”…

Visam – cu atît mai mult, aprecierile celor din jur m-au încurajat în visare – să le văd, într-o bună zi, publicate, prin aceasta simțind că îmi îndeplinesc una din menirile cu care voi fi fost trimisă pe pămînt. Nu sînt o persoană cu ambiție, de aceea poate, visul, încet, încet, l-am pus deoparte, transformîndu-l în doar simpla mea evadare dintr-o lume în care, uneori, abjectul primează. În momentele în care ajung, voluntar sau nu, pe culmile dezgustului, dezamăgirii, umilinței sau deznădejdii, îmi las visele să se dezlănțuiască, desenez și compun versuri…

În urmă cu o lună și un pic, mai exact pe 31 ianuarie, sună telefonul. Cosmin mă invita la o (nouă) lansare de carte a mamei lui. ”Vin, sigur că vin, îmi face plăcere deosebită!”,i-am spus, iar el, prin telefon, continuă: ”Dar tu cînd ai de gînd să publici?”. ”N-am bani pentru asta!”, i-am răspuns sec. Răspunsul a venit de la capătul firului, aproape brutal: ”Tu chiar ai senzația că toți cei care publică au bani?”. M-a bușit instantaneu plînsul, conștiezindu-mi ignoranța, în continuare însă, incapabilă să văd cui să mă adresez sau ce ar trebui să fac pentru a publica o carte. S-a lăsat seara, iar eu, cu un gînd amar dat de propria-mi neputință, dar cu sufletul deschis că voi lua o gură de aer proaspăt participînd la lansare, am pornit-o spre Muzeu. Acolo unde, viața mea avea să fie schimbată… Otilia, prezentă la lansare, mi-a spus, tot legat de visul meu: ”Iubita, nu-ți trebuie bani pentru a-ți împlini un vis. Trebuie doar să cunoști oamenii potriviți! Mîine dimineață, la opt, te așteptăm la o cafea”. M-a bușit, din nou, plînsul.

În mai puțin de o lună, am realizat cîtă dreptate aveau. În mai puțin de o lună, cu sprijinul lor și al multor alți “oameni potriviți”-prieteni de peste tot, “La un pahar de rouă” a devenit realitate pe 5 martie. Peste o sută de persoane au venit la lansarea lui, copleșindu-mă, pur și simplu.
roua

Poate ar fi trebuit să am un alt discurs atunci. Probabil, din evocările mele, i-am uitat verbal, nu însă și sufletește, pe cei care au reușit să-mi scoată din sertar, la propriu, visul, pentru a mi-l transforma în realitate. Otilia Lupu și Cosmin Ștefan sau dacă vreți, Otilia de la Grafit Invest (Editura Grafit) și Cosmin de la The Stage Bacău. Fără cei doi oameni deosebiți din viața mea, care ”separat dar împreună” s-au mobilizat pentru mine, ”La un pahar de rouă” ar fi fost, probabil, încă multă vreme, un vis amînat.

De aceea, le mulțumesc aici și acum, așa cum simt, spunînd tuturor această poveste. Cu mențiunea că nu-i voi ”ierta” niciodată, nici pe ei, nici pe cei ceilalți peste o sută de minunați din viața mea, pentru emoțiile care, pe 5 martie, au pus stăpînire pe mine, pînă la a omite să le mulțumesc cum se cuvine, atunci, pentru tot.

the beatles-with a little help of my friends

Asculta mai multe audio diverse

foto: criticati.ro

evenimente

(P) ROCK IT!!!

6 Comments

Marți, de Mărțișor, spre seară, au fost trei ceasuri grozave pentru Ionuț Avram&co. Băcăuanii năstrușnici au pus-o de-un pub. Al lor, vreau să zic, dar pentru toți rockerii de soi din Bacău și de peste hotare. Pub-ul se numește ROCK IT! este situat pe strada Frasinului (prima stradă la dreapta după Piața Sud, dinspre centrul orașului venind) și… nu cred că e nevoie să spun mai mult, imaginile vorbesc de la sine!

În ROCK IT vei găsi prieteni pe măsură,

rock1

oferte pe măsură,

rock2

prețuri pe măsură!

rock3

Come to papa, if you dare aaaaand ROCK IT!

rock4

Să vă fie de bine, băieți ca și nouă să ne fie! Sau invers! Sau cum o fi, numai de bine să ne fie tuturor!! Hai noroc!

QUEEN – ROCK IT

Asculta mai multe audio diverse

evenimente

Hai “La un pahar de roua”!

11 Comments

Cu sprijinul vostru moral si material, voi, oameni dragi de pretutindeni, ati facut ca unul dintre visele mele sa devina realitate: publicarea primei mele carticele, un volum de poezii pentru copii.

Nu stiu cum sa va multumesc altfel decat invitandu-va, sambata, 5 martie, la ora 11.00, in pub-ul The Stage Bacau, la lansarea visului.
Cu mic, cu mare, va astept cu rime ”La un pahar de roua” (Editura Grafit, Bacau, 2011) si o sumedenie de alte giumbuslucuri!

Mentorii mei, profesor Violeta Serban si critic literar Petre Isachi, vor spune cateva cuvinte.

roua

Multumiri speciale pentru Grafit Invest Bacau, Marian, Sînzi si Cristi,
Claudia si Stefan, Tania si John, Clau si Adi, Alina si Marius,
Daniela(Djinn), Liviu, Ziarul de Bacau, Exim Trade Bacau si
The Stage Bacau

de moment, ofurile mele, STRIGĂTE

Uneori mimez fericirea

9 Comments

”Dumnezeu s-a maturizat […] În zilele noastre Dumnezeu știe ce vrea și știe pe cine vrea. Dacă, în măreția Lui, a găsit de cuviință să te aleagă drept unealtă în Planul Său Măreț, atunci, îți spun eu, trebuie să fii gata să primești, să pricepi și să acționezi conform instrucțiunilor Sale, fără întrebări și discuții” (”Și a văzut asina pe înger”, Nick Cave, Polirom, 2010)

”N-ai mai scris nimic!”, mi se spune. ”E un blog de creație – încerc să mimez un haz de necaz – nu pot să scriu dacă nu am inspirație”.

Realitatea e că, realitatea e că, uneori, doar mimez fericirea și de aceea nu scriu. Sînt nopți și zile întregi, dragul meu cititor, în care, ca și tine, mimez fericirea, încercînd astfel nu să-i mint pe cei din jur, nu să mă mint pe mine ci, pur și simplu, doar să-mi înțeleg și să-mi stăvilesc slăbiciunile și neputințele și, paradoxal, prin joaca asta numită ”mim”, să-mi fac totuși curaj să merg mai departe.

În ultima vreme, de exemplu, cineva drag și-a pierdut un părinte, cineva drag se luptă să învingă o boală crîncenă, cineva drag se supără pe mine, cineva drag m-a scos din lista de prieteni, mințindu-se pe sine că e mai bine așa, cineva drag sună în miez de noapte că a avut accident de mașină, cineva suferă de prea multă iubire, dar ce spun eu, lista e lungă… Printre acestea, zilnic, povești de semeni necunoscuți, dar săraci, ori cu ciocane, topoare, violuri și copii abandonați îmi sînt depănate din cel puțin ”trei surse”, telefoanele sună, voci de la capătul firului invocînd datorii, banii nu-s, continuă tu……………

Peste toate, este și povestea mea! Ceea ce este exclusiv al meu, ce ține de mine, de trăirea, de iubirea, de casa, de familia, de viața mea.

fuga

Unde să scuip toate acestea, cititorul meu drag, și Cui și cu ce folos?
Le leg fedeleș, le bag în mine și le diger. Înghit – groaznic, amar gust – îmi casc ochii a zîmbet, îmi pun un cîntec pe buze și merg mai departe, rugîndu-mă pentru mine și pentru ”cineva drag”.
Asta mi-e menirea, să merg mai departe, lăsîndu-mi mereu un braț liber pentru cel ce vrea să-mi țină sau să-i țin de urît… Cu un desen, cu o poezie, cu un parfum de floare, cu lapte cu mămăligă, cu un cîntec, cu o cafea, cu un banc bun, cu iubire, cu speranță, cu un concert, cu o vorbă bună, cu un bulgăre de zăpadă, cu o carte, cu un film, cu un sărut, cu o îmbrățișare, cu o încurajare, cu o naștere, cu un botez, cu o aniversare, cu o excursie, o vindecare, continuă tu……………………………….

fredie mercury THE GREAT PRETENDER

Asculta mai multe audio diverse