Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat.
Pe asta nu cred ca am executat-o :)))
Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.
”Cînd te văd cu cîtă poftă tragi din țigara aia, mai că-mi vine să-mi aprind una!” – mi s-a spus, nu de puține ori, de către unii care, în viața lor, nu și-au aprins, vreodată, o țigară. Iar eu, încercînd să-mi ascund jena, dezlănțuiam, prin rotocoalele de fum, hohote de rîs.
Am treizeci de ani. Jumătate fără un an din viața mea de pînă acum mi-am petrecut-o fumînd. De necaz, de bucurie, de emoție, de nervi, de trează, de amețită, de iubire, de ură, de extaz, de scîrbă, de interes sau de lehamite, de plictiseală sau de prea multă activitate, de succes sau de eșec, de bogăție sau de sărăcie, de foame sau de sațietate, mi-am petrecut aproape jumătate din viața mea de pînă acum, cu țigara aprinsă.
Dacă n-ai drame, ți le inventezi pentru ca flacăra paiului de chibrit, arsura aceea care ți se apropie tot mai repede de buze, gustul acela amar și fumul acela grațios sau nu, să-ți ofere senzația de senzație de rezolvare a acestor drame. Dacă ești fericit, îți savurezi momentul, alegînd, mai presus de toate , să-ți împărtășești trăirea, cu țigara aprinsă. Degeaba îți sînt prietenii alături, degeaba se bucură împreună cu tine. Dacă n-ai țigara aprinsă, trăirea nu e autentică. Timp de paisprezece ani, aș putea fi determinată să cred, mi-am trădat prietenii, familia și pe mine însămi, cu țigara și am fost trădată!
Aproape că-mi vine să spun, uitîndu-mă în urmă acum, că m-am născut fumînd. Că, țigara e parte din mine, că sînt parte din ea, că am venit pe lume arzînd împreună, fumegînd împreună, duhnind împreună.
Și totuși…
În toți acești ani, am fost eu însămi, nu am mințit pe nimeni, nu m-am mințit pe mine si nimeni nu m-a trădat în vreun fel. Toți acești ani, în care eu am fost totuna cu țigara mea, n-ar fi fost altfel decît au fost, dacă nu eram totuna cu țigara mea. Dramele mele, reale sau inventate, ar fi fost aceleași, momentele de glorie, trăirile și simțirile față de cei din jur și de mine la fel de intens m-ar fi dominat, iar timpul, timpul ar fi trecut la fel de repede sau de anevoios și la fel de drepte pe cît de nedrepte mi s-ar fi părut toate lucrurile, stările, faptele și încercările prin care am trecut… Aș fi fost, pe scurt, aceeași, adică tot eu!
Și atunci mă întreb acum, țigara… la ce bun?
M-am lăsat de fumat. Mi-e greu, fizic vorbind, să știți, dar sînt fericită. Sînt fericită pentru că, ciudat?!, la fel de mult îmi iubesc soțul, la fel de mult îmi ador familia, la fel de minunați îmi văd colegii, la fel de prieteni prietenii, la fel frumoși îmi apar oamenii și la fel de urîți. La fel de mult îmi place să merg pe jos, la fel de îndrăgostită sînt de Bob Dylan și Janis Joplin, la fel de zgomotos și cu poftă rîd, la fel de pătimaș mă smiorcăi… Pentru prima dată însă, conștientizez, cu adevărat, toate acestea.
De aceea, pentru prima dată, lăsatul țigării nu mi se mai pare o povară… Și, da, cafeaua e la fel de delicioasă! 😀
Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care mă ajutați să trec peste perioada de ”greu fizic”, mai ușor! Love you! 😀
S-a plictisit, ca după bunu-i plac, de atîta iarnă! Și și-a propus, stricata, un vis de primăvară, desculță, în livadă. Și-a zis, nu mai e mult, pînă atunci, oricum, și a tras un rîset zgomotos, așa, ca după bunu-i plac! A scuturat brăduțul de ultima bomboană, a împachetat betelea și a visat. Desigur, după bunu-i plac!
Ne înfurie iarna asta, ne sperie, ne imobilizează. Și totuși, cîndva, visam la ea. Și, cînd în sfîrșit! venea, ce ne mai plăcea s-o frămîntăm, s-o lăudăm, s-o adorăm… 🙂
O pastilă cu gust de Led Zeppelin ne-a fost administrată, mie și cîtorva prieteni, vineri, în The Stage. Locul acela în care se mai leagă, din cînd în cînd, prietenii cît pentru o noapte albă.
Vineri noapte, spuneam, ni s-a administrat o (altă) pastilă, una cu nume de Mike Godoroja&Blue Spirit, dar cu gust, dulce gust, de Led Zeppelin.
Mike Godoroja – voce, Iann Chepa – bass, Mac Marian Aciobăniței – chitară și mandolină și Marius Vintilă – tobe ne-au ținut nouă, cîțiva pacienți addicted Led Zepp, prin sunete aproape perfecte, un fascinant discurs. Unul despre sinceritate, bun simț și bun gust, reamintindu-ne totodată lecții de mult învățate de istorie a blues-ului și rock’n’roll-ului, dar pe care, din cînd în cînd, fără să ne dăm seama,uităm din ce ”carte” le-am aflat.
“Renaște, în fiecare dintre noi, o serie de întrebări atunci cînd sîntem foarte aproape de sinceritate. Oare ce a fost mai frumos în viața mea de pînă acum? Cu siguranță nu statul la coada la ulei sau la pîine. Ne vom aminti atunci că, cel mai frumos moment a fost acela în care am intrat în posesia unui vinil Led Zeppelin II, pentru că îi adoram pe Led Zeppelin”, a deschis una din cărțile prăfuite, Mike Godoroja.
Am înghițit pastila încetul, cu senzația acută că nu se va dizolva niciodată. Pentru că în acel moment, efect de pastilă, timpul s-a oprit în loc. ”Să mă fi născut oare, puțin mai tîrziu decît ar fi trebuit?”…
“No Quarter”, “Gallow’s Pole” sau “Whole Lotta Love”, “Bring It On Home”, “Goin’ to California”, ”Babe, I’m gonna leave you” sînt cîteva posibile răspunsuri la întrebare.
Pastila s-a topit totuși, după vreo trei ore. Dulceața, însă, nu.
[…]Popor iubit, de ce esti naiv? Acum cinci ani nu ti s-a promis caderea mafiei Psdiste? Citi psdisti, popor drag, fac inchisoare sau sunt completi discreditati politic? Acum, popor drag, ce astepti? Sa intre mogulii la inchisoare? Mai crezi asta, inca? Popor drag, de ce ti-e frica de Iliescu, Mitrea si Hrebenciuc si Vanghelie si de ce nu ti-e frica de Udrea, Cocos, Videanu, Berceanu, Blaga? Nu ti-au demonstrat toti, fara exceptie, de ce sunt in stare? Si atunci, in conditiile in care la orice demagogie a Psd-Pnl putem sa raspundem cu o demagogie Pdl; la orice mogul al lor nostru putem sa va aratam unul al vostru; la orice hot al nostru putem sa va aratam unul de-al vostru, atunci cum ai ales popor? Ai ales Presedintele ciuruitor…
Ai grija, popor drag, pe CINE ciuruie Presedintele asta… Trei moguli sau 49, 7% dintre ai tai…
Mi-esti drag, popor; dincolo de cit pot exprima cuvintele. Si de aceea voi trece peste amareala, ma voi inclina respectuos si voi continua sa cred in tine. Nu fara sa iti spun, insa, zi de zi: sa fii elegant, reverentios, zimbitor si politicos, gratios, tolerant si deschis, mindru si civilizat.
O sa te iubesc mereu, popor, indiferent unde voi fi; dar, iarta-mi egosimul si, poate, lasitatea, daca Presedintele tau (al nostru?) o sa ma ciuruie, atunci o sa plec…
