Dorurile mele sînt atat de multe şi de adînci că, în buchet adunate, n-aş avea cum să le cuprind. În primul rînd, sînt într-o permanentă stare de dor faţă de mine însămi, de mine cea de ieri şi de cea care voi fi să fiu mîine. Cu tot ce mă înconjoară, cu tot ce aud, văd, citesc sau simt, urît sau frumos, dependentă de tot ceea ce, frumos sau urît, simt, citesc, văd, aud sau îi înconjoară pe ceilalţi.
Category Archives: de moment
Asa cum am spus,
…şi starea rămîne la fel de albastră, patima noastră curge înainte, căci vrema nu iartă nimic din ce este, nici chiar adevărul ascuns de cuvinte…
Melodia zilei
Lista cu dorinte
Si totuşi,
…am şi eu momentele mele de vulgaritate. Le simt de dimineaţă, din prima clipă în care deschid ochii si-mi arunc privirea la mobil să văd cît e ora. Şi-mi spun: “e clar, azi sînt vulgară, ce zi de căcat!”
 |
| From Neverending Praga, aprilie 2011 |
Nu mă pieptăn, nu-mi dau cu cremă pantofii, îmi pun cureaua anume la pantaloni şi, dacă am, şi o cravată, gesticulez, stau şi merg “băieţeşte”. Si-a naibii de treabă, îmi vine să înjur. Birjăreşte. Si chiar înjur: Ce ….. mea! Problema e că n-am! Ce alge, ce ocean, ce vacă, ce cîine, caca maca la oraca!
Cînd sînt, însă, aproape de toiul vulgarităţii mele, pe marginea de apogeu, se găseşte mereu cineva să-mi dea un brînci. Şi pentru că aterizez mereu pe cîte o metaforă, buful nu-i chiar buf! Spun mulţumesc, îmi pun o muzichie şi m-apuc de visat…
Status
Numa’ pare că-s cocoţată pe-o ciupercă, ciuperca e, de fapt, un balansoar
Ok, nu prind fluturi, da’ măcar încerc
fara aparat foto
Poate tocmai pentru ca a fost neprogramat si neasteptat si mai ales inoportun – fiind neprogramat si neasteptat – a fost frumos.
Pentru cateva ore, m-am trezit urcata, oarecum stinghera, intr-un microbuz, alaturi de alti colegi de breasla cu care am interactionat pana acum, mai mult sau mai putin. Nu-i nimic, mi-am zis, trecem peste timiditate, o sa ma simt bine cu ei, chiar daca nu-i cunosc atat de bine. Si m-am simtzit.
Acasa, abia, am realizat ca trebuie sa dau totusi, mai putina importantza “inoportunului” de-acum inainte, pentru ca, neasteptatul si neprogramatul sunt cu mult deasupra lui, ca finalul e bun sau rau.
Discutzia telefonica, cu unul din multzii “cineva” dragi mie, m-a facut sa iau decizia de a ma debarasa de “inoportun”. Intr-adevar, am avut timp sa calc si rufele. Mi-a luat doar trei sferturi de ora… Am timp sa merg si la o bere, doua, trei sau cate or mai fi, pana atunci insa, mai vorbesc pe mess, ascult muzica, scriu cate ceva, imi verific emailul, pentru ca am timp.
Si mai stiii ceva? Incep sa ma indoiesc si de neprogramat si neasteptat, pentru ca, probabil, nimic nu-i intamplator. Cu atat mai putin faptul ca microbuzul m-a dus pentru o ora, o ora jumate, la o manastire, unde am praznuit-o pe Gina.
Ma simt cu sufletul impacat 🙂
Multzumesc!
…
Pasa Die Toten… si atat!
În zahăr de pepene
Pe Richard Brautigan l-am descoperit undeva pe la începutul acestei veri cînd, aflată în faţa sertarului cu cărţulii la preţ redus dintr-o anumită librărie, ochii mi-au fugit pe “La pescuit de păstrăvi în America”. Eram sigură că broşurica aceea cu nume atît de ciudat, avea să fie pentru mine o lectură fascinantă. Şi a fost. Dar despre asta am mai scris, parcă, undeva…
Zilele trecute, răscolind sertarul meu cu autori “reduşi”, ochii mi-au căzut pe un alt titlu: “În zahăr de pepene”. Evident, autor, Richard Brautigan. Am ştiut – din nou – că o voi savura. Şi-am savurat-o, aşa, banală, lipsită de sens chiar, aberantă poate, sărăcită de condimente precum sare şi piper, cum ar putea ea apărea altor cititori. Eu am devorat-o însă, ca pe o felie dulce, dulce, de pepene roşu. “În zahăr de pepene” este totuşi, o poveste tristă, în care cele mai intense momente din viaţa unui om sînt redate cu o -puţin spus- zgîrcenie de cuvinte tulburătoare şi în mod tulburător.
“În zahăr de pepene se făceau şi se desfăceau toate, aşa cum viaţa mea-i făcută din zahăr de pepene.” Aşa începe (încă) unul dintre romanele mele preferate.
În zahăr de pepene, Richard Brautigan, Editura POLIROM, Iaşi, 2004
Mai bine in public, decît în culise
Încă o dată, concertul de aseară, pardon, concertele (Voltaj, Vama şi Zdob si Zdub) mi-au relevat faptul că, e mult mai bine în public decît în culise. Aveam de mult oarece bănuieli în legătură cu asta, am preferat însă, de fiecare dată, să ignor un astfel de gînd. În spatele scenei se dărîmă mituri. Ştiu, e cumplit de mult spus “mituri”… Este totuşi, motivul pentru care aleg să rămîn simplu spectator, deşi “legitimaţia” îmi permite acum, să trec dincolo de public.
În spatele scenei nu te întîlnesti cu artistul. Ci, cu omul aşa cum e el, nefardat. E dreptul lui, de altfel, ca în afara scenei să fie om. Care greşeşte, înjură, se bîlbîie, cască, se plictiseşte, strănută, tuşeşte, rîgîie şi tot aşa. După care brusc, pentru o oră sau două, pentru cîteva melodii şi cuvinte frumoase – aceleaşi, poate, rostite şi în faţa altui public, aceeaşi lecţie pe care un profesor o predă generaţiilor sale de învăţăcei – omul din spatele scenei devine artist.
Nu am gustat din plin, ieri, muzica celor de la Vama, nici pe cea a celor de la Zdob si Zdub deşi, ca de fiecare dată, au fost la înălţime. Nu am mai savurat ca altadată mişcarea scenică a artistului, nici atît de profund nu mi-a apărut mesajul de-a nu crede în aparenţe, nu am închis ochii şi nu mi-a venit să plîng sau să rîd sau să dansez ca altadată. Asta pentru că, “legitimaţia” permiţîndu-mi, am stat puţin, puţin de tot, şi-n spatele scenei.
Nu spun mai mult. Decît că, susţinătoare vehementă fiind a dreptului artistului de-a fi om, voi incerca să evit mental cel puţin, cît mai mult cu putinţă, de-acum înainte, culisele.
Background: Trupele Voltaj, Vama si Zdob si Zdub au sustinut joi, 9 octombrie 2008, (cîte) un concert extraordinar, cu ocazia “Zilelor Bacăului-Bacău 600”. La mai mare, băieţi!!! 🙂
Voltaj. Sunt cei care au dat startul unei atmosfere extraordinare in care Bacaul s-a scaldat pana dupa miezul noptii
Vama. Inconfundabili.
Tudor Chirila, in meditatia de dinainte de a urca pe scena. Recunosc, sunt mandra de pozica asta!
Zdubii, pe ale caror ritmuri s-au incins hore zdravene
Si cu asta ma mindresc, ce-i drept 🙂
