Ilie Constandache a implinit, zilele trecute, 103 ani. Nici chipul, nici mintea, nici sufletul nu o arata insa, pentru ca “Mos’ Ilie” este neobosit, trebaluieste toata ziua prin curte, are o memorie de invidiat si un optimism aproape frapant. “Iaca, ce sa fac, am inceput sa imbatrinesc”, au fost primele cuvinte cu care Mos’ Ilie ne-a raspuns, rizind, la binete si cit se poate de bucuros de vizita. A noastra, si a primarului Daniel Octavian Taranu, care a tinut sa-l serbeze si in acest an, cu un tort, o sticla de sampanie si un cadou simbolic, pe veteranul “cetatean de onoare” al comunei Vultureni, judetul Bacau.
Odata onorariile implinite, Mos’ Ilie si-a deschis cartea vietii si-a inceput sa depene din ea cele mai frumoase amintiri. Cele mai frumoase, la propriu, pentru ca cele urite, ca cea a “ploii de obuze” din 1916, de la Marasti-Marasesti-Oituz, il tulbura si-i incetoseaza ochii.
Perioada vietii de care este cel mai atasat este cea in care, pret de doi ani, a strabatut lumea, pe mare. “Am avut frate capitan de vas, a venit la mine intr-o zi si mi-a zis sa vin cu el, sa vad ce-i in lume. Se intimpla prin ‘37″, isi aminteste bunicul. Astfel a intrat in contact cu civilizatia din tari precum Turcia, Grecia, Egipt, Anglia sau Spania. In cei cinci ani de scoala ai lui, invatase cite ceva despre locurile acelea, dar nimic din carti nu se compara cu ce a vazut in realitate. “Am vazut toate smecheriile, dom’le! Eram pe atunci parca mai tinar decit acum”, chicoteste batrinul si continua, de data aceasta, putin amarit: “Am spus atunci, ca noi, romanii, sintem cu cel putin 10 ani in urma. Acum spun ca ce-am vazut in Anglia, sa mai traim noi inca pe atita cit am eu si nu mai ajungem sa vedem”.
Pentru ca s-a imbolnavit, s-a intors acasa si a lucrat ca ceasornicar, undeva in alt oras. A venit apoi la Bacau, unde si-a cistigat existenta facind “toate lucrurile din lume, ca de, nu e lucru pe care mos’ Ilie sa nu stie sa-l faca”. A facut la viata lui, “ca omul daca vrea si are bunavointa, face orice!”, cosuri, butoaie, unelte, ceasornicarie, geamgerie, a arat, a semanat, a cultivat bucata lui de pamint, trecind astfel peste toate relele din lume. De fapt, acesta este si secretul virstei sale: “Am fost constient de directie, am invatat, am citit mult, nu am abuzat de oameni si am avut ambitie”, spune, sfatos, Mos’ Ilie. Uraste betivii si hotii pentru ca astea sint cele mai rele din relele lumii. “Cine munceste nu are nevoie sa bage mina in sacul altuia. Dumnezeu, oricum, nu doarme!”, da povete bunicul.
La cei 103 ani ai sai, veteranul comunei Vultureni este neobosit si optimist. Isi doreste, ne spune mucalit, sa mai traiasca doar cit sa vada cum merg treburile de-acum inainte. Daca ar putea, s-ar reintoarce in tarile acelea fascinante, mai ales in Anglia. “Nu cred insa ca-mi ajunge pensia”, zice, rizind, bunicul. Ne stringe miinile, ne conduce in prag si din urma ne striga: “Sa fiti sanatosi, s-ajungeti ca mine… si eu ca voi!”.
Acestea sint dorintele lui Mos’ Ilie, la aniversarea a unui secol si trei ani.
Mos Ilie e unul dintre miile de motive pentru care imi place munca mea
FOTO: Liviu MAFTEI
