Category Archives: La un pahar de rouă – poezii pentru copii

Poveste

Povestea de v-o spun acum
Nu-i culeasă de pe drum,
E-o poveste adevărată!
Dragi nuntași, a fost odată…
-Să mă uit în calendar –
Chiar în luna lui brumar,
Când pe lângă grădinuță,
Cărăbuș și Șoricuță
S-au văzut întâia dată…

From Desenele mele

Cu plăcere vinovată
S-au privit în ochișori
Simțind în burtici… fiori.
Doar o clipă, un minut
Și, de-atunci, n-au mai putut
Ochi de ochi să se despartă…
Lumea-i răvășită toată:
”El e!”. ”Ea, doar ea!”…
”E al meu!”. ”E draga mea!”,
Lumea lor a-ncremenit
Dragoste în infinit
Iară visul rupt din carte
E acum realitate!
Cine spune că nu este
Dragoste ca în poveste?

”Te iubesc, vei fi a mea?”
”Merg cu tine și pe-o stea
Și, cu drag de-o să mă ții
O să-ți fac chiar și copii!”
Și de-aici, ce a urmat,
Nici nu cred c-a mai contat! 😉

Dulceață de zmure

Cugeta de dimineață
o furnică, ce dulceață
să prepare la micuți
că-s la dulce, tare ”iuți”!
Culesese din pădure
Zmeurică dulce, mure
Dar… nu-i timp îndelungat
Să le facă separat…
Mai avea furnica noastră
De udat florile-n glastră,
Măturat, spălat, călcat
Plus o rată de-achitat.

”Ce să fac și cum să fac
Să fiu la copii pe plac?
Gem de mure, prima dată
Zmeurica, altădată?
Uf, dar să băgăm de seamă
-cugeta furnica mamă –
Că prea mult la zmeurică
Nu-i ia timp, că se și strică!
Măi să fie, măi să fie,
`Oi găsi-n bucătarie
Vreun răspuns, o stratagemă
La năstrușnica dilemă?”

From Desenele mele

Vezi să nu! Că gospodina
Arz-o focul, bat-o vina!
Nu doar că e mult isteață
Dar e și… descurcăreață!
Și găsește de îndată
O idee minunată
Să gătească-n timp minune
Preparate foarte bune,
Fără teamă că se strică
Mură dulce, zmeurică:

Și… din fructe de pădure
A făcut… un gem de zmure!

La un pahar de rouă, 2011

Concertul

În livadă, la măcriș,
Forfota, din nou, e mare:
Greierul, cap de afiș,
Se anunță în cântare!
Vestea e mai mult de-atât:
Pentru-o mică vietate
Cu-n destin mai amărât,
E concert de caritate
!”

”Nu-mi vine să cred defel,
Ce frumos combini, măi frate,
-se-agita un gândăcel –
Muzica prin bunătate!”
Și-uita așa, toți chibzuiți
Că prin Greier pot s-ajute,
Au pornit-o, fericiți,
Către scena pusă-n curte.

Și concertul stă să-nceapă:
Toți, cu sufletul la gură,
Vor vedeta preferată
Să se-arate-n bătătură…
Gândul bun l-au pus în urnă
Pentru sora necăjită
De artist, însă… nu-i urmă,
”E pe calea rătăcită?”

”Unde e? Ce s-a-ntâmplat,
De ce nu se cântă-odată?”
-voci se aud, necontrolat,
Înspre scena adorată,
Fără Greier, cap de-afiș,
Fără arcuș, fără vioară,
Scufundată în măcriș,
Într-o liniște bizară…

Greierele talentat,
Fără vreo justificare,
Fără-anunț anticipat,
Renunțase la cântare…
Fanii au inima mică,
Revoltați sunt. Și, puțin,
Chiar și numai o clipită,
Vorbele le sunt venin:

”Am venit din depărtare
Pentru Greier preferat!
Asta e nerușinare,
Să ne lase la cântat!
Hai să mergem către casă,
Ne-a încurcat destul! Nu ține,
Ia, la el, că asta-i groasă
Ce să zic, concert de bine!”

From August 30, 2011

”Ba, mai bine să cântăm!
Da, chiar noi- spuse o gâză-
N-ar fi bine să uităm,
că noi toți putem fi muză!
Am venit, o surioară
În necaz să ajutăm
Pentru ea, cântâm noi, dară,
Amarul să-i alungăm!

Greierul e la-nceput,
Va-nțelege într-o zi,
Că-i urât ce a făcut…
Singur, el va chibzui
Că, doar cu talent în spate,
Nu se poate birui:
Trebuie și demnitate!”

O Menire

În grădina de la moară,
Mare sfat, forfotă, zor:
Gâzele supun la vot
Primul lor conducător!

”Eu îl vreau pe Cărăbuș!
-zise, hotărât, Albina –
Cu el sigur aș putea
Să-mi privatizez stupina!”
Libelula, prompt, răspunde:
”Cărăbușul? Un dement!
Cu politica-i absurdă,
M-ar băga în faliment!”

”Altul să ne vină, dar
-spuse, <<înțelept>>, Bondarul-
Eu nu vreau decât să stau,
Și să-mi fie plin hambarul!”
”Iar eu cred că-i foarte bine
Să mai așteptăm puțin,
-reflectă, adânc, Furnica –
Nu-i corect să ne pripim!”

”Ba, să n-așteptăm deloc
-se-auzi glas de Lăcustă-
Eu n-am timp de tevatură,
Trebuie să-mi cos o fustă!
Tragem repede la sorți,
Cine-o fi, numai să fie,
Ce atâta tura-vura,
Gata, plec înspre câmpie!”

”Nu pleca, Lăcustă soro,
Votul tău, aici, contează,
-se burzului și Musca-
Ține-te cu mintea trează,
Neprezența ta la vot,
Soarta crunt poate s-o schimbe!
Bănuiesc că nu-l dorești
Chiar pe Trântor, Președinte!”

From Desenele mele

Uite așa trei nopți, trei zile,
Gâzele se tot certară
Ca pe cine șef de seamă
Să aleagă pentru țară…

Până când, din colț, cu foc,
Se găsi un Fluturaș
Să le țină cuvântare:
”Cum putem un bun urmaș,
La putere, să ne punem,
Dragi surori, dragii mei frați,
Dacă noi, până acum
Nu avem nici candidați?
Să avem conducător
Nici nu cred că-i necesar,
De politică, vedeți,
Încă nu avem habar!

Și acum, s-o spunem drept,
Nu-i așa că ne e bine?
Suntem Gâze fericite!
Fluturi, cărăbuși, albine,
Trântori, muște sau lăcuste
Să ne împlinim menirea!
Că… politica o duce-o,
Cum o știe, Omenirea…”

La un pahar de rouă, 2011

Gimnastica de înviorare

La bunica dragă-n curte,
Chiar pe lângă foișor,
Prinse-n ierburile scurte,
Gâzele munceau cu spor…

”Cum de au atâta vlagă
-Imediat ce s-au trezit-
Să deretice-n livadă?
Sunt total nedumerit!”-
Ridică din umeri Victor,
De la frați și verișoare
Așteptând nerăbdător,
Un răspuns la provocare.

Auzindu-i pe copii,
Imediat, un fluturaș
Se găsi a-i lămuri,
Dând din aripi cam poznaș:

”Dar nu e nici un secret,
Nu e nici o grozăvie!
Ia, mai bine aici, încet
Aplecați-vă spre mine,
Că vă-nvăț eu, binișor,
Precum noi și voi s-aveți
Dis-de-dimineță, spor!
Hai, fetițe, hai, băieți!”

invi

”Imediat ce v-ați trezit,
Dințișorii i-ați spălat,
Fețele le-ați răcorit,
Vă și puneți pe mișcat!
Puțin sport și veselie
Asta-i tot! Și-apoi, cu zor,
Toată ziua o să fie!”-
Chicotea fluture-n zbor!

”Un`, doi, sus, hai Victoraș,
Facem pasul de uriaș!
Trei și patru, Tudorică,
Învățăm pas de furnică!
Mara, Ana și Maria,
Ia, lăsați comicăria
Și-ntreceți-vă în tumbe
Ici, în iarbă, este unde!”

Așa-i învăța făptura
Iar copiii, veseli tare,
Săreau, se dădeau de-a dura
Și cîntau în gura mare:
”Cu un zâmbet larg, pe față
Și puțină înviorare
Se pornește-n dimineață!
Hai cu toții la mișcareeee,
Haidem toți la înviorareee!”

La tobogan

”Șterge-ți ochii, treci la joacă
nu mai fi așa posacă
n-o mai fă pe îmbufnata
că, oricum, Vara e gata!”-
mă îmbie Toamna-n geam…

”Și-am deschis la Tobogan!
iar eu știu cît vrei călare,
pe frunze-alunecătoare!
Ai de gînd să te codești?
Tai bilet, să-mi și plătești!
Și de nu te miști odată,
zău, mă scutur toată, toată!”

From Desenele mele

La un pahar de rouă, 2010

Precupeața

Am strîns mere, pere, struguri,
zmeurica de pe ruguri,
nucile în coajă-amară,
că e loc mult în cămară
de borcane cu dulceață!
La uscat, am pus verdeață,
și pe fire lungi, în trei,
am făcut șir de ardei…

Peste pomi, am dat suflare
că e vînt bun de schimbare
și să-și pună bine-n minte
că-i de-altă îmbrăcăminte,
că… așa cere natura,
să își schimbe coafura!

precu

Și-am brodit din crizanteme,
pentru fete, diademe,
iar pentru băieți, de gust,
am turnat în cană must.

Și… cu pline ochi, panere,
-pentru toți care mi-or cere-
am plecat, că-s precupeață,
să prind primul rînd în piață,
să vă-îmbii, în gura mare:

”Am scos Toamnaaa la vînzareee!
Hai la Toamnăăă de vînzareee!”

La un pahar de rouă, 2010

Bârfa

Într-o seară – să vă spun!
sub o floare de căpșun,
se-adunară trei cochete
(fete mari, făr’ verighete!),
la o bârfă. Ca-ntre fete!
După-o lungă zi de trudă
era “musai” să se-audă
evident, și să mai vadă
care-i mersul în Livadă:

“Auzi, tu?, începu prima duducă,
o Albină cam năucă
cică, Roza, asta mică,
mai la toamnă, se mărită!
Da’ pe cin’ ia de bărbat
iaca, încă n-am aflat!”

“Cum tu să nu știi chiar asta!-
spuse repede, albastra,
eleganta Libelulă
parcă ai căzut din lună!
Lumea știe-ntr-o suflare
ca bărba’su nu-i tot floare!”

“Și-asta nu ar fi nimica –
se băgă iute, Furnica,
cea de-a treia sub căpșună.
Să vă spun una mai bună,
numa’ suflul să vă țină:
e și din altă Grădină!

barfa1

“Cum, e cetățean străin?
Doamne, stai că nu-mi revin!”
-se căina, nevoie mare
prima gâză -fata mare-
“Hai, spuneti-mi că e tot,
altfel, cred că e complot!”

“Ba, nu e complot defel,
toți, ca mine, știu la fel
și mai mult, soro, să mor!
E Greier la… Conservator!”-
adânci rana, prin sare,
Libelula cârtitoare.

Cele noi fiind aflate,
jale mare-ntre surate
s-a pornit și, noaptea-ntreagă,
numa’ bocete-n Livadă
că… ”cu ce-am greșit noi, frate,
de-am rămas nemăritate?”

Până-n zori! Când, amețită,
de nesomn, o floricică –
de căpșun, să vă mai spun?-
le-a “trezit”, cu stropi de rouă:
“Ia sa vă zic eu vreo două,
Poate-ați fi gasit iubirea
de v-ați fi știut menirea
și, în loc de bârfă proastă
vă vedeați de traista voastră!…”

La un pahar de rouă, mai, 2010

Ora de citire

Zarvă, iarăși, în livadă!
Cum se-adună toți, grămadă,
Și-și dau ochi din ochi, privire
Că… e Ora de citire!

Laolaltă, mici și mari –
Licurici, bondari, țînțari,
Chiar și muște, buburuze,
Libelulele cam zuze,
Fluturași sau omiduțe,
Frămîntînd din picioruțe,
Se foiesc, aiurea `ndrugă
Toate-n jur la buturugă,
Să ia locul cel mai bun!
Că, nu-i de glumit, vă spun:
Cînd e ora de citit
Nu-i și oră de chiulit!

lacitit1

“E normal să fie așa!
Ție, mama nu-ți citea
La culcare, o poveste?
Îți mai amintești cum este
Și cum fremătai din pleoape,
Zîna de la Zmeu să scape,
Sau vreun Prinț să îl doboare?
Îți mai amintești tu, oare?”-
Așa spun în cor, degrabă,
Vietățile-n livadă,
Tuturor acelor care,
Cînd le văd, dau în mirare…
“Ba, mai bine ia un loc
Ici in iarbă, că nu-i foc!
Iar cînd e, să duci tu vestea
Și la altii, de povestea
Luată astăzi, în primire,
De la Ora de citire!
Este că ți-a fost de bine?”