”L-ați văzut cumva pe Soare?”
– dădea semn de nerăbdare
un Bondar între albine.
”Sunt vreo trei zile, mai bine
de când tot în nori se ține!
Eu nu mai suport așa
trebuie făcut ceva,
Pesemne, l-ați supărat
poate chiar mi l-ați furat?
Nu-mi pot face tratament,
iar voi n-aveți randament!”,
se agita insecta noastră
de la ușă, la fereastră.

Până n-au mai suportat.
Dându-și ochii peste cap,
mai scăpând câte-un oftat,
Albinuțele-n stupine
l-au luat la ocară bine:
”Trântore, ni s-a urât,
ne-a ajuns până la gât!
Vrei să știi răspunsul oare
pentru care-acum nu-i Soare,
de ce ești nefericit,
și mereu neîmplinit?
Păi, i-am dat bilet de voie
să te scoată din nevoie,
să îi roage, sus, pe nori
să mai picure pe flori,
să le crească mari și grase
în petale și frumoase,
să ai tu și de mâncare
și pat bun de <<șezătoare>>
când ți-o fi lenea mai mare!”

From Desenele mele

Iar ocara fiind zisă,
lăsînd ușa larg deschisă,
au răzbit albine-n ploi,
vînt puternic și noroi,
să găsească de muncit
miere, într-un mod cinstit.

Cât despre Bondar… Nimic!
Este tot nefericit.
El nu știe să se-amuze,
Doar să bombăne, s-acuze
până dă și în sminteală
de atâta plictiseală.
Și neîmplinit rămâne.
Că, o vorbă bună-o spune,
de când gâze și-omenire,
leneșii n-au împlinire!

vol. La un pahar de roua, 2012, Bacau

Toamna vine în livadă
Cu, de modă, o paradă.
Toți, băgați în dulăpioare,
Scormonesc după fulare,
Pantaloni și cămășuțe
Cu butoni la mânecuțe,
După panglici și fundițe
Asortate la rochițe.

Gâzele sunt agitate
Că se simt cam… demodate
Iar gâzoii – grijulii,
Că se vor mai fistichii.
Grija este și mai mare
Că se lasă înserare,
Iară lumea e în stradă:
”Se dă startul la paradă!!!”

Ce să facă, cum să iasă
Gâzele, așa, din casă?
Zău, s-or face de rușine
O idee de nu vine!

”O idee? Stai așa!
Păi… ideea e chiar EA!
Doamna Toamnă, aici de față:
Eu îmi fac rochiță creață,
Gălbioară, chiar din frunze
Iar cu mure-mi dau pe buze!”,
Găsi gărgărița-n vreme
Rezolvare la probleme.

From Desenele mele

”Daaaa, și eu, din strugurei
Îmi pun la urechi cercei
Și-mi croiesc și-o pelerină!
Dă strigare o albină.
Din petale-crizanteme
Greierașii fac izmene,
Iar din coji dulci de gutui,
Veste- calitatea-ntâi!

Bumbi la mâneci – din castane
Gogoșarii sunt paltoane,
Iar din mere arămii
Și-au făcut și pălării.
Toți, fuguța-n garderobă,
Se îmbracă fără probă,
Că nu-i vreme de pierdut
Defilarea a-nceput!

Sus, pe scenă, fac paradă.
Nu le vine, zău, să creadă,
Juriul cum ovaționează,
Strigă, fluieră, filmează
Că așa minunăție,
De când lumea, nu se știe!
Iar așa o Toamnă… fină
Nu a fost în vreo grădină!

vol. La un pahar de rouă, 2011

”Plâng rățuștele de foame!”
Ne striga, cu glasu-i blând,
Iară noi, în graba mare
Lăsam leagăn verde-n vânt
Pentru hrana la puiuți.
Apoi, de picioare iuți,
Măturam ograda toată
Că știam că, după faptă,
Pus deoparte, pentru fete,
Avea, dulce, și-o răsplată.
Patru ”fete cucuiete”
Ne făceam de socoteală
Mândre de isprava noastră,
Că acuși, apare-n poală
Cu plăcinta cea gustoasă…
Și-apărea. Ce bucurie,
N-om uita-o niciodată!
Gustul clipelor – magie
Ne-a rămas averea toată:
Cea mai mare bogăție!

4 octombrie 2011 🙁
La un pahar de rouă, 2011

Bursucel, băiat de treabă
A dat startul în livadă
La aprecieri puhoi
Și aplauze-n șuvoi!
Că, făptura, vezi tu bine,
Mare bucătar se ține
Și gătește-n pasiune
Murături zise ”minune”
Care nu doar că-s gustoase,
Dar mai sunt și arătoase
Că-s sculptate cu migală,
Fel și chip de mare gală.

Până să se lase bruma
De s-a copt bine leguma,
Bucătarul iscusit
Se și pune pe gătit:
Gogoșari și gogonele,
Morcovei tăiați rondele,
Țelină și conopidă
Toate strânse din grădină,
Demn le pune la respect,
În borcane cu oțet.

From Desenele mele

Iar apoi, când treaba-i gata
Dă strigare, cheamă ceata,
Și-n emoții și broboane
Arătând înspre borcane
Ia cuvântul așteptat:
”Dragii mei, declar curat
Nou sezon pentru murat!” 🙂

La un pahar de rouă, 23.09.2011