Category Archives: evenimente

evenimente, lumea în imagini

Rock si motoare la Valea Budului

Leave a comment

N-o fi fost el, sfarsitul de saptamana, cu folk si Vama, a fost insa, cu motoare si rock la Valea Budului in tabara, motiv bun sa-mi treaca de necaz ca altfel n-avea cum cu toti oamenii lui frumosi, cu muzica lui, cu linistea lui pentru suflet. Numai bun, adica, sa inceapa orasul asta sa-mi para iarasi viu.

Ce vreau sa spun este ca lume buna, motoare si rock, veselie maxima si ganduri frumoase au reinviat Tabara de la Valea Budului, Bacau, acolo unde, in perioada 1-3 august a avut loc cea de-a III-a editie a Taberei Moto Rock, eveniment organizat de AS Bikers Brotherhood Bacau, cu sprijinul Draconis RC.

Poze

Ne-au incantat: Vespera, Bucovina, Altar, Krepuskul, MadDriven, Andrei Cerbu, Shukar Nation, Blue Velvet, Masked Toys şi Stonelight.

Felicitari, Ionut!

colţul meu de creaţie..., d'ale jurnaliştilor, de moment, evenimente, Marturisiri, oaza de (in)cultură

O marturisire

Leave a comment

Editorial, Ziarul de Bacau, 11 aprilie 2014

“Nu mă întrerupeți, vă rog, și nu mă întrebați, astăzi, nimic, – mi-am rugat, sincer, prietenii online, printr-un status, acum două zile -, am de savurat tot ce, de vineri încoace, cu văzul, cu auzul, cu inima și trupul am avut de pipăit, de încercat și de iubit. Cred – mi-am continuat statusul -, chiar cred că avem, totuși, toți pe lume o singură misiune, aceea de a împărtăși, pentru a primi, IUBIRE. Am primit, în cadrul celei de-a IX-a ediții Gala Star, una dintre cele mai frumoase și intense manifestări ale IUBIRII”…

Am trăit, răspund acum neîntrebărilor, în perioada 4 -8 aprilie 2014, în Bacău, un biet oraș provincial în care aparent nu se întâmplă nimic, o nouă “una dintre cele mai frumoase experiențe de viață de până acum”: Gala Internațională a Recitalurilor Dramatice “One Man Show” – Gala Star, eveniment ignorat, cumva, până acum de mine, ajuns în 2014 la a IX-a ediție. Și, sper, nu ultima.

Am primit, cu bucurie, lecții despre ce înseamnă a fi spectator și a fi actor. Am învățat că distanța dintre cel dintâi și cel din urmă sau, dacă vreți, noncoformist vorbind, că distanța dintre un fan și artist/idol poate fi inexistentă, că ea se măsoară – de ceva vreme am avut bănuiala asta, acum doar mi s-a confirmat – în distanța dintre palma dreaptă și cea stângă reunite în aplauze, se măsoară în distanța dintre un scaun și o scenă până la a fi confundate scaunul cu scena și se măsoară printr-o îmbrățișare.

From Diverse

Am învățat, încă o dată, că fondul face forma, o formă fără fond fiind doar una dintre definițiile ignoranței. Am învățat – iar spusele, ulterior Galei, auzite la academicianul Solomon Marcus într-un alt frumos eveniment, nu au făcut decât să mă fericească și mai mult – că orice lucru, orice acțiune, pentru a aduce mulțumire, se face cu drag și din drag și nu pentru finalitatea lui imediată, trecătoare. Am învățat de la oameni de notorietate la nivel internațional, precum actorul hollywoodian de origine italiană, Nick Mancuso – marele câștig al acestei Gale – sau regizorul Alexander Hausvater, că un actor care-și iubește cu adevărat rolul nu e nevoie nici măcar să și-l învețe pentru a fi eclatant pe scenă. Și am învățat încă o dată că iertarea de sine în primul rând, pentru a-l putea ierta pe încrâncenat și a-l iubi cu adevărat, este fundamentală în atingerea, emoțional vorbind, a infinitului…
Revin la spusele academicianul Solomon Marcus pentru a vă mărturisi cum am înțeles eu că nemurirea este de atins: “Dacă am fi lipsiți de poezie, de artă și știință, am fi robii finitului”…
Și revin la spusele, la o cafea, lui Nick Mancuso: “Când teatrul este puternic, societatea este puternică, economia este puternică”… Teatrul, așa cum l-am reînvățat eu zilele acestea, ca o formă de manifestare a iubirii.
Mulți dintre dumneavoastră știți despre ce vorbesc, fiind prezenți la eveniment, emoțional vorbind. Alții știți de asemenea, dar detașați de emoțional, prezenți doar fizic și cu încrâncenare. E firesc, nu putem trăi toți la fel, în același timp, o aceeași emoție chiar dacă uneori atât de intensă, individual, este trăirea aceea încât timpul se oprește pentru a fi toți unul și același într-un loc. Eu despre asta v-am mărturisit. Despre cum, trăind individual, pe tot parcursul Galei Star 2014, o emoție atât de puternică, mi-am adus în ea, oprind timpul în loc, nu doar spectatorul de lângă mine sau actorul de pe scenă, nu Bacăul tot în sala de teatru, ci lumea toată…

evenimente, muzica mea, oaza de (in)cultură, primite-n dar

Ce bine! :)

Leave a comment

Cred ca am sa fac o categorie aparte, pe blog, “De nedescris”. Acolo sa trec doar data si locul in care ceva ce mi-a taiat rasuflarea s-a petrecut, iar pentru ca mi-a taiat rasuflarea n-am fost capabila sa scriu despre.

Una dintre postari ar fi, cu siguranta,
NICU ALIFANTIS, concert 40 de ani de activitate, Bacau, 14 martie 2014, ora 19.00, Casa de Cultura “Vasile Alecsandri”. De nedescris.

Ce bine ca esti, si-a inceput spovedania prin cantec, de doua ore, artistul. Spovedanie, da, asa am inteles eu sa ascult cantecele sale, ca pe o spovedanie. Nu una a pacatelor insa, eventual, pe alocuri, a unor regrete fata de cuvinte nerostite la timpul lor, rostuite insa, prin cantec acum, dupa 40 de ani de activitate. Un concert marturisire-manifest a iubirii fata de cantec si fata de oameni in toate culorile lor (Mozaic). Cantece vechi, acorduri noi, Alifantis ne-a plouat in luna lui marte, ne-a acoperit inimile cu ceva, ne-a nins in luna lui decembre, ne-a calatorit in ani printre generatii si natii. Nicu Alifantis, dupa 40 de ani de cantec, ni s-a spovedit, ne-a si binecuvantat.

“Tu-ti dai seama ca eram in facultate cand ne-am cumparat casetele audio cu Nicu Alifantis 25?” – imi sopteste sotul. Ne strangem de mana. Ce bine ca esti!

evenimente, Marturisiri, oaza de (in)cultură

“Călin (povestea moderna)”, un spectacol de dat in judecata

1 Comment

Despre lucrurile care mă marchează într-un anume fel, de bine sau de rău, mi-e greu să scriu, veche meteahnă, mare of al meu. La fel îmi este greu acum să scriu despre ”Călin (povestea modernă)”, spectacolul de 60 de minute (crunte ticăieli de ceas!), mut, în regia lui Horia Suru și interpretarea Elizei Noemi Judeu (Teatrul Municipal ”Bacovia” Bacau) și a cărui (mult așteptată de mine, cel puțin) premieră a avut loc pe 2 martie în Bacău…

M-am abținut de la citirea altor recenzii, am simțit nevoia să scriu in afara altor lecturi, chiar dacă știu deja că pe cât de iubit, pe atât de stupid este considerat acest spectacol. Eu fac parte din categoria celor care il iubesc.

From Diverse

”Călin…”, i-am spus-o și regizorului după premieră, este un spectacol atât de banal, că șochează. Preț de 60 de minute, am șezut în fața unei mari oglinzi, nu pentru a mă reflecta pe mine, eu, din fericire, NU mă regăsesc în povestea personajului (mut!) interpretat de Eliza, am regăsit însă, cu apăsare, viața a numeroase femei din Romania de acum si cu atat mai mult, din România anilor ’80.

Dincolo de aparențe, ne consumăm disperările și singurătatea între patru pereți, cum numai noi o știm, cu tabieturile noastre – culmea, aceleași tabieturi feminine – până la abandonarea de sine în anumite cazuri, abandonare tradusă prin sinucidere. Disperări legate de iubire, iar aici îmi permit să cred că-i vorba nu neapărat de iubirea închegată/dezlegată într-un cuplu, ci de iubire în general, de nevoia de a fi și rămâne umani, carnali, spirituali, dependenți de o formă sau alta de iubire, tradusă fie și numai prin socializare (oh, de cate ori n-am ridicat receptorul acela de telefon, pentru a-l tranti imediat la loc!). Cam ăsta ar fi, pe scurt, subiectul spectacolului: ce stă, de fapt, de (prea multe) ori, în spatele/sub o rochie/costum elegant(ă) după ce e pus(ă) în umeraș… Singurătate. În cazul spectacolului de față, singurătatea cu sine, dar (provocare pentru regizor!) ce tristă este singurătatea în doi!

Eliza face în ”Călin…” un rol excepțional. Excepțional! Cam atât despre Eliza.

Ceea ce m-a impresionat este munca regizorului. Horia Suru mi s-a dezvăluit prin ”Călin…” dincolo de un excelent regizor, un excelent psiholog. Pe mine asta m-a copleșit. De cât de bun cunoscător de suflete este Horia Suru. Atenția acordată detaliului, celui mai mic detaliu, care definește rutina, fara masca, mi s-a părut excepțională. ”What the fuck!” mi-am repetat pe parcursul celor 60 de minute de ticăieli ale ceasului, de une pana mea știe ăsta că exact asta se întâmplă, în dureros de multe cazuri, între cei patru pereți ai unei femei? Pereți și camere de inimă…

Las deoparte “Love Story”, o las deoparte si pe Mihaela Runceanu, îl las deoparte și pe Călin (știu, par superficială!), fiul actritei cu participarea lui extraordinara, las deoparte ticaitul ceasului si decorul.
N-aveti decat sa mergeti la Teatru sa vedeti de ce!

Mai spun doar atat: ”Călin…” are un subiect atât de banal că numai un bun psiholog ar fi putut să-l regizeze și să facă din el un spectacol… Cât curaj! Psihologii, din câte știu, nu au voie să dezvăluie tainele celor consiliați, nu-i așa?

N. B. Au mai scris despre spectacol Violeta Savu, Ionut Avram, Carmen Mihalache

365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", evenimente, Marturisiri, muzica mea

Concert

Leave a comment

Mi-e greu sa descriu in cateva cuvinte ce ma motiveaza sa fiu uneori voluntar pentru vreo actiune. E scopul, desigur, siguranta, pe undeva, a unei finalitati fericite a actului meu. Pentru a doua oara, am ales sa fiu voluntar si pentru Asociatia Lumina Bacau, organizatie care are grija, mare, mare grija de psihicul si fizicul unor copii si tineri pana in 22 de ani, care au fost diagnosticati cu boli limitatoare de viata, dar si de psihicul familiilor acestora.

From Evadarile noastre muzicale

In aceasta seara, pentru a doua oara, imi revine rolul si marea onoare de a fi voluntar al Asociatiei. In aceasta seara, de la ora 19.00, la Sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” Bacau, va voi spune o poveste despre oameni extraordinari, copii, psihologi, artisti. Dupa ce va voi spune povestea, artistii, pardon ARTISTII ne vor canta. Blues. Vali Racila, Raul Kusak si Eugen Amarandei. Iar banii obtinuti de la voi, publicul, vor ajunge, prin gestionarea lor de catre Asociatia Lumina, la acei copii si tineri de mai sus.

Vali SirBlues Racila – Candy Man

Buna dimineata, oameni dragi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de faurit minuni, sorbind impreuna din ea! Pentru ca, sa va mai spun ceva, prea putinul nostru chiar poate face minuni! 🙂

365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", colţul meu de creaţie..., evenimente

Maria Raducanu plus noi egal love

1 Comment

Stiti inscriptiile acelea, pe scoarta copacilor, pe cate o banca sau, cu creta, pe vreun trotuar ori biletelele acelea patate de cerneala pe care le trimiteam sau la primeam in anii copilariei, pe furis, eventual in timpul vreunei ore de nesuferita materie, si al caror mesaj, pe cat de simplu, pe atat de emotionant era: eu + tu= love.

From Evadarile noastre muzicale

Ei bine, cu sentimentul acela m-am procopsit in dimineata asta norocoasa de marti cand am descoperit vocea Mariei Raducanu pe melodia The House of the Rising Sun, iar singurul lucru care mi-a venit in minte inca de la primele acorduri a fost ca cele doua, vocea M + melodia = love. :)) Urmarea a fost incercarea unui sentiment de nerabdare care ma va domina, cel mai probabil, cel putin pana vineri cand Maria Raducanu va concerta live in The Stage Bacau…

Maria Raducanu – The House of the Rising Sun (Rising Sun Blues)

BUNA DIMINEATA, oameni de marti din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de provocat rabdarile, sorbind impreuna din ea! 🙂

evenimente, lumea în imagini, muzica mea, oaza de (in)cultură

”Nebun de alb”, Emeric Imre revine in The Stage

Leave a comment

E aproape o tradiție de-acum, ca puterea de a trece peste gerul iernii să ne-o dea, prin căldura cântecelor sale, încă ”Nebun de alb”, nimeni altul decât… prietenul EMERIC IMRE! Pentru a patra oară, artistul revine în Bacău, în The Stage, pentru ca duminică, 13 ianuarie, să aducă publicului – prieten bun, o seară cum numai el știe să dăruiască, iar cel din urmă să primească.

From Evadarile noastre muzicale

Față de dățile trecute, Emeric Imre nu vine, însă, singur ci, alături de Gabriel Ghiță și Sorin Zamfir, o parte din formula Emeric Set.

http://youtu.be/xYlU1wg9UmY

”Anticipăm o seară deosebită”, spun organizatorii concertului, garantez încă o seară de neuitat, spun eu. Și vă invit chiar, cu drag, să luați loc la masa mea! 🙂

Prețul unui bilet este de 15 lei
Relații și rezervari:0734/990988

d'ale jurnaliştilor, de moment, evenimente

Despre o regasire

Leave a comment

De fapt, despre o neregăsire a mea, un of, aşa, in plină iarnă, în Ajun de Crăciun, în prag de Anul Nou…

Şi în acest an s-a organizat – în cele din urmă! – Revelionul jurnaliștilor și blogărilor băcăuani. Lăudabilă inițiativă a colegului Marius Fundulea, lăudabilă mobilizarea pe care a reușit să o facă din partea unor oameni de bine (sponsori ai evenimentului: Primăria Bacau, ”Scuza” prin Bogdan Pintilie, ”Azia” prin Ion Neculcea, Clinica Gauss prin dr. Oana și Cristi Postolache, ”Fresh Smile” prin dr. Andrei Ștefănescu, ”Euro Ema”, prin Iulian Olteanu, ”Hammer Construct”, prin Cristian Ciocan, Arena Mall prin Ovidiu Budeanu, Eugen Burca, Dan Tataru și Pensiunea ”Perla” Bacău), lăudabilă prezența în număr atât de mare, la petrecere, a jurnaliștilor și blogărilor băcăuani. Jurnaliști și blogări între care, din nefericire, însă – sau nu! – am constatat că nu mă mai regăsesc…

Armele mele de autoapărare sunt, și cu sinceritate le folosesc, zâmbetul și credința că prin zâmbet se poate trăi frumos, tocmai prin identificarea frumosului în cei și cele din jurul meu. Unii numesc aceste arme ale mele, pe care cu sinceritate le folosesc, naivitate. Să le numească, dacă le face bine!

From Desenele mele

Cu zâmbet și cu sinceritate m-am prezentat la Revelionul jurnaliștilor și al blogărilor băcăuani. Un eveniment la care nu am stat, e adevărat, decât două ore, de la care am plecat în liniște, tot cu zâmbetul pe buze, amar însă, mâhnită de cantitatea -de neimaginat! – de otravă care zace în unii. Care unii au reușit să-i otrăvească și pe alții… Fericită totuși, că nu mă număr nici printre cei cu otravă, nici printre cei otrăviți. Îmi pare rău, dar armele mele pe care cu toată sinceritatea le folosesc zi de zi nu-mi mai dau voie să stau prea mult într-un același loc cu oameni plini de otravă…

Cu cei care, cu zâmbet și sinceritate, am schimbat o vorbă și/sau o îmbrățișare am să aleg, de acum înainte, să mă văd în cercuri mult mai restrânse. Să nu fie loc de venin.

CRĂCIUN FERICIT ȘI UN AN NOU PLIN DE IUBIRE! 🙂

evenimente, lumea în imagini, muzica mea, oaza de (in)cultură

In cateva cuvinte

4 Comments

”Oamenii gri se inmultesc atunci cand eu nu mai iubesc…” v-ati gandit vreodata la asta? Ati incercat sa va imaginati cam cum ar fi daca intr-o zi i-ati vaduvi si numai pentru o clipa, pe cei de langa voi, de iubirea voastra? Vaduvindu-va, astfel, pe voi insiva de iubire? Oribil scenariul acesta, sa te trezesti intr-o zi ca nu mai esti capabil sa iubesti si sa primesti iubire…

Lasati-ma astazi sa va spun, in cateva cuvinte, despre iubirea ca IMBRATISARE prin cantec si ca imbratisare de drept primita din senin (nepretuita imbratisare, mai nepretuita decat orice autograf din partea Artistului sau decat orice fotografie in care tu, fanul, esti unit intr-un zambet cu el), despre imbratisarea primita fara a fi ceruta precum se cere autograful sau fotografia, despre sinceritatea ei, despre intensitatea ei, despre valoarea pe care ea o da Artistului si despre valoarea pe care ti-o da tie, ca public.

Am fost putini (si de data asta!), la concertul – OKEAN – de sambata noapte, 8 spre 9 decembrie 2012, din The-Stage Bacau, al trupei TRAVKA! Dar a fost atata sinceritate, iubire si a fost atata crez artistic si atata poezie cat nu pot eu aici sau vreodata sa cuprind in cuvinte. Poate doar, (prin)intr-o imbratisare…

Dincolo de cantec, astept cu nerabdare – privesc prin OKEAN spre – si o lansare de roman… 🙂

d'ale jurnaliştilor, evenimente, lumea în imagini

Tinerii din echipa alb-rosie o comit din nou

5 Comments

Este vorba de voluntarii Crucii Roşii Bacău, nu de vreo echipă de fotbal sau de vreo formaţiune politică, evident. Este vorba despre acei tineri băcăuani cărora, personal, le port un respect deosebit şi faţă de care nutresc un sentiment de reală simpatie. Pentru că sunt inimoşi, implicaţi şi mereu, da, da, mereu, fie ploaie, vânt sau ninsoare, mereu prezenți în casele și inimile semenilor atunci când cei din urmă sunt la ananghie.

În luna decembrie 2012, voluntarii Crucii Roșii Bacău o comit din nou. Vor fi, adică, pe tot parcursul lunii, aproape de copiii și familiile acestora aflate în dificultate socio-economică, dar și de vârstnicii singuri din județ, tuturor acestora, tinerii trecându-le pragul pentru a le dărui câte puțin din cele trebuincioase mesei de Crăciun și Anul Nou, ceva jucării și alte lucruri de folos, precum și câte puțin din căldura lor sufletească.

Pentru ca Sărbătorile de Iarnă să fie pentru beneficiarii Crucii Rosii Bacau cu atât mai reușite, voluntarii au însă, la rândul lor, nevoie de sprijin. Din partea noastră. A celor care, neavând poate timp să mergem la beneficiari, putem fi totuși, voluntari, sprijinind demersul Crucii Roșii Bacău prin donații financiare și materiale (alimente greu perisabile, dulciuri, îmbăcăminte şi jucării).

Acestea pot fi depuse în recipientele special amenajate în hypermarketurile din Bacău și în școli și licee. Ele vor ajunge, cu certitudine, până de Sărbători în casele și inimile a 1500 copii școlari și preșcolari, 300 persoane vârstnice şi 150 familii din Onești, Slănic Moldova, Oituz, Moinești, Comănești, Corbasca, Răcăciuni, Colonești, Răchitoasa, Plopana, Secuieni, Traian şi Bacău.

Toate acestea se întâmplă în cadrul proiectului Caravana Moş Crăciun al Crucii Roșii Bacău, proiect care, pentru al patrulea an consecutiv se dorește a fi o reală reușită.

FOTO: CRUCEA ROȘIE BACĂU